Sânziene (finalizată)

9. Povești

              Pergamentul era într-adevăr vechi, dar scrierea părea foarte proaspătă, păstrând forma literelor și aplecarea, așa cum învățasem de la preot. L-am desfăcut cu atenție și-am început să-i citesc rar, cu voce caldă, ca lectura să-i placă și s-o fac să mă păstreze. A doua zi urma să vină Marcus să ceară plata pentru mine. Nădăjduiam să-l pot revedea..., chiar dacă înțelesesem de la Cala că Marcus cobora din munți foarte rar.

              ,,Preotul cetății a insistat să plece la luptă doar jumătate dintre oamenii regelui. Astrele au prorocit izbândă la drumul hotărât, dar pierdere-n cetate. Regele a plecat întocmai cum focul soarelui îi grăise preotului. Regina a rămas acasă. Doar câteva zile s-au scurs de când vitejii au părăsit castelul și regina a murit mușcată de șarpe, la fel și femeile din odaia ei. Numai copilul ei de cinci ani scăpase, după ce plânsul lui chemase gărzile să vadă nefericirea. Regele a închinat și-a sărbătorit nemurirea soției lui prin joc și cântec. Șerpii au fost stârpiți. "

                -Ce ciudat! zise doamna. Credeam că va fi despre ceva frumos...

                -N-am terminat de citit, doamnă!

                Risa se ocupă de ștergerea doamnei, apoi o ajută să se întindă pe o bancă lată, acoperită cu saltea. Cu mișcări dibace, slujnica își unse mâinile cu o licoare aurie și începu să-i maseze spatele stăpânei. 

                -Citește mai departe! spuse doamna cu genele căzute în relaxare.

                ,, A doua soție a regelui era mult mai tânără decât prima. Ea tânjea de mult timp să devină regină, de aceea crescuse șerpi în taină și-i slobozise în odaia rivalei.  La petrecerea de nuntă copilul o recunoscu pe tânăra regină și i-a strigat tare, să-l audă tatăl său: Tu ți-ai pierdut șerpii în odaia mamei! Tu i-ai făcut rău mamei!  Regele se dumiri imediat de greșeala făcută și o pedepsi pe tânăra regină aruncând-o într-o groapă plină cu șerpi. Degeaba ea cerea îndurare cerurilor și soțului ei, șerpii aveau legea lor și au înconjurat-o mușcând din ea. Un cuțit te poate ajuta sau te poate răni, depinde din ce loc îl ții..."

                  Doamna fusese îmbrăcată și aștepta terminarea poveștii întinsă pe saltea. Risa îi pieptăna părul arămiu, dezvăluind luminii unele șuvițe care-și pierduseră culoarea și strălucirea. Ochii ei verzi jucau în lacrimi, astfel asmuțind-o pe Risa cu priviri dușmănoase îndreptate spre mine.

                  -Ce poveste tristă! spuse doamna încet. 

                  -Nici eu nu m-am așteptat să fie așa... Poate voi găsi o alta mai veselă..., i-am zis eu ridicându-mă, gata să merg în odaia ei și să caut printre pergamente.

                  -Ce vrei să faci? mă întrebă doamna nedumerită.

                  -Să aduc alt pergament, poate mai vesel...

                  -Nu este nevoie, Iana! Rămâi aici!

                 M-am așezat din nou pe scaun, ateptând cuminte următoarea poruncă. Doamna mă privea îngrijorată, probabil că frământarea din sufletul meu ieșise la iveală cu ușurință. Femeia asta nu știa o slovă din pergamentele pe care le păstrase, dar citea cu destulă ușurință gândurile și tremurul inimii mele.

                  -Îți place aici, Iana? 

                  -Da, doamnă.

                  -Fetele din preajmă sunt ochii mei care văd dincolo de zidurile vilei. În ele mă încred și de aceea îmi doresc din partea lor sinceritate și credință.