Masca lui Blake

Cap. 1

- Un prieten nu trădează, l-am înțepat cu privirea, așezându-mi piciorul drept peste cel stâng.

El înghețase, deși era un bărbat impunător, la vreo 30 de ani, blond, solid, cu ochii mici verzui. Nu merita să-l lovesc cu vorbe, însă el s-a propus singur să fie cal de bătaie. Era prietenul lui Sam, trebuia să țină cu o parte, nu cu amândoi.

- Ai dreptate, am simțit din vocea lui că prinse ideea. Nu știi nimic care ne-ar putea ajuta să-i descoperim identitatea lui Mască(the Mask)?

- Am spus deja tot ce știu despre acest tip, nu-l cunosc, poartă mereu o mască, este un bărbat dur, ipocrit și teribil de rău. E suficient? am vorbit aproape fără să trag aer, eram exasperată să spun la nesfârșit același lucru. Voiau să mă înnebunească, să vorbesc fără noimă.

Grayson nu părea mulțumit de răspuns.

- Știi să aibă vreun semn distinctiv? Mă refer la un tatuaj sau vreo cicatrice.

- Nu, nu am stat atât de aproape de el, inima începu să-mi bată cu putere. Grayson, te rog, l-am prins de mână, vreau doar să merg acasă!

Oriunde ar fi asta, pentru că oficial nu aveam o casă.

- Clarissa, colaborează cu mine și îți promit că nu vei mai fi nevoită să îți petreci timpul prin secțiile de poliție.

- În locul tău nu aș promite asta..

- Pentru că nu vrei să colaborezi?

- Nu, doar pentru că, i-am zâmbit ironică. Nu merita acest tratament, știam că vrea să mă ajute, însă nu puteam să am încredere în nimeni, absolut în nimeni. Eram diferită acum, cele opt luni petrecute în preajma acelor oameni, m-au făcut să mă schimb, de fapt nu, m-au făcut să mă descopăr pe mine cu adevărat. Nu mai aveam de gând să tolerez ceva sau pe cineva și nici să fiu tolerată prea ușor.

- Clarissa, Sam mi-a spus că îl cunoști foarte bine pe Mască.

- Și nu ți-a spus că el e cel care i-a vândut arme lui Mască? Și că tot el, a luat bani spălați de la Mască? Ah și că din cauza lui am stat opt luni prizoniera acelui om? Cred că aceste lucruri le-a omis..

Eram furioasă, nu știam cât timp voi mai avea răbdare să tac.

- Sam își va ispăși pedeapsa.

- Dacă îl prindeți, am râs eu zgomotos, aruncând o privire la cei care ne priveau ca pe un film rulat la cinema.

- Nu înțeleg, de ce Mască l-a salvat pe el și pe tine te-a lăsat liberă, în loc să...

- Să mă ucidă?

- E dubios, că te-a ținut captivă atâta timp și nu ți-a făcut nimic.

- Ai fi vrut să-mi facă?

- Clarissa, se ridică el de pe scaun și făcu câțiva pași prin camera îngustă. Vreau să te ajut, dar nu pot dacă nu-mi vorbești, te las să te gândești la ce e mai bine pentru tine.

Îmi luă mâna și mi-o sărută, apoi ieși din încăpere. Dar îmi lăsa un bilet prin gestul lui, speram doar că cei de dincolo de peretele magic au văzut, dar mă îndoiam, că erau atât de atenți la gesturi.

Cum am ajuns aici, așezată pe un scaun din camera de interogatoriu, ascultând diferiți comisari sau detectivi, convingându-mă să colaborez, deși nu voiam și nici nu puteam? Foarte simplu, destinul, mai mult sau mai puțin influențat de acțiunile oamenilor din jurul meu.

ACUM OPT LUNI ȘI O ZI

**

- Clarie, mă alintă sora mea mai mare, Hailey, poți să iei tu tortul când vii? Eu și Kyle, soțul ei, nu mai ajungem și pe la cofetărie, iar tu treci pe acolo în drum spre casa părințiilor noștri.