Iubindu-l pe el

Prolog

         Este prima dată când zbor cu avionul și recunosc ca sunt puțin agitată. Mă așez și cuplez centura de siguranță. Fratele meu, Chris, se așează lângă mine cu un zambet compătimitor:

  -Liniștește-te, Lottie!În curand vom ajunge in Londra.

8 ore si 30 de minute ca sa străbati țara de la un ocean la celalalt. Mai exact. In total, 7122 de kilometri.

8 ore si 30 de minute  ca sa faci praf șaptesprezece ani din viață.

Și toate astea pentru o afurisită de slujba.

Cu doar cinsprezece zile in urma, viața mea era perfecta: aveam doi prieteni foarte buni, grămadă de cunoscuți, eram invitată la toate petrecerile de sambătă seara, si aveam o familie... ca toate celelalte. Serios, ce-aș fi putut să-mi doresc mai mult?
    Până cand, intr-o vineri după-amiază, ma întorc acasă dupa scoala si îmi dau seama că urmează să se întâmple ceva îngrozitor. De câte ori trebuia să-mi dea o veste proastă, Părinții mei îmi pregătesc un tort de ciocolată de consolare, iar când am intrat în casă m-a întâmpinat exact aroma de tort de ciocolată.
-Am ajuns! tip si închid usa de la intrare.
Se pare ca e o veste foarte proasta deoarece si Chris e acasă.
La ora asta de-obicei era la cursele lui idioate cu prietenii.
Încerc sa ma furișez de el pana in camera mea, dar împiedicată de mine nu vede cutiile de la intrare si face cunoștința cu podeaua.
-Lottie, vino putin lângă mine te rog!
Ma așez lângă el si apoi apar si scumpii noștrii părinți.
-Lottie,Chris ne mutam.
Tatălui vostru i s-a oferit un post mai bun in Londra si trebuie sa ne mutam acolo. Plecam in doua săptămâni.
Nu-mi vine sa cred! Nu poate fi adevărat! Nu se poate... Ne merge asa de bine in Los Angeles! Avem o casa frumoasa, prieteni multi, poate ca nu e chiar asa de grozav la scoala, dar colegii sunt minunați, iar mama si tata câștiga foarte bine.
-Nu, nu se poate! Ne merge foarte bine aici. De ce trebuie sa ne mutam?! Aici sunt toți prietenii mei.
- Asa e, Lottie, stiu, dar nu pot refuza. Șeful meu are încredere in mine si ma vrea alături de el, ca sa gestionez niște afaceri importante. Dar gândește-te la tine si la Chris: o casa de doua ori mai mare, o scoala fantastica, unde veți avea parte de educația potrivită, prieteni noi si o grămada de lucruri! Si apoi Londra e un oraș foarte frumos, o sa vedeți!
   -Chris, tu nu ai de gând sa spui nimic?!
   -In Londra sunt fete dragute.
   -Lottie, gata! Am luat acesta decizie si asa va rămâne!
   -Dar mama...
   -Nici un dar! Va puteți duce in camerele voastre pentru a va face bagajele.

     Si iată-ma aici, in avionul asta blestemat, care ma va duce de toate lucrurile care dau sens vietii mele.
***
-Scumpo, trezește-te! Am ajuns in Londra.
Ma așez din nou drept în scaun,imi întind picioarele și brațele și imi decuplez centura de siguranță ca să mă pot ridica.
După aproximativ o oră ne-am recuperat bagajele, am ieșit în sfârșit din aeroport și acum încărcăm valizele într-un taxi. Eu, mama și Chris ne înghesuim pe bancheta din spate, în timp ce tata se așează în față.
     Privesc  prin geam orașul care se derulează în fața ochilor mei și care va deveni curând casa mea: zgârie-nori; aglumeratie; vreme ploioasa si din nou zgarie-nori.