Sabrina

CAPITOLUL 24

Mario insista sa mearga direct in pat, imediat ce ajunsesera acasa. Ea stia ca dupa o astfel de procedura trebuia sa isi petreaca restul zilei in pat, in pozitie orizontala, insa nu prea ii surandea ideea.

- Nu vreau sa stau in pat, se planse ea imediat ce intra in camera.

- Ai inca dureri. Trebuie sa te odihnesti.

- Nu vreau !-  spuse ea strangand din dinti.

El zambi. Era prima expresie de bucurie din toata dimineata.

- Parca esti o fetita - spuse el in timp ce o ajuta sa se dezbrace.

- Sa nu crezi ca o sa ma tratezi ca si cum as fi. Vreau sa fiu jos si nu aici plictisindu-ma singura.

- Nu, iubito.

Sabrina il privi fix.

- Tie ti-ar fi placut sa stai toata ziua izolat intr-o camera? Stiu ca ai stat mult timp in  spital, dar puteai sa lucrezi. Secretarul tau personal era cu tine, eu  te vizitam, Luca te vizita, inclusiv vrajitoarea cea rea te vizita.

- Vrei sa o sun pe Chiara sa vina sa iti tina companie? Am auzit ca este in Madrid.

Unde a auzit? Oare intrebase de ea? Doar gandul ca se interesa de plecarile si venirile fostei sale logodnice o infuria. Se ridica cu determinare si lovi pernele cu mai multa energie decat trebuia.

- Ar fi ultima persoana cu care as vrea sa imi petrec ziua.

- Atunci cum ti se pare sa iti petreci ziua cu mine?

Spunea cumva ca vrea sa isi petreaca ziua cu ea?

- Tu ai stat cu mine in spital.

- Credeam ca o sa te intorci la munca dupa ce ne intoarcem de la clinica. Isi petrecea atata timp cu afacetile lui, ca aproape nu il vedea niciodata. Dar stia ca fiind directorul Banicii Martinez avea multe indatoriri.

- Nu am de gand sa te las singura dupa tot ce s-a intamplat.

Ea zambi.

- Multumesc.

- Nu imi multumi. Lua telefonul si ceru sa le aduca pranzul in camera. Dupa ce inchise, se duse sa isi aduca un scaun pe care il aseza langa pat, dar ea ii facu loc langa ea.

- Poti sa stai aici daca vrei.

- Nu cred ca e o idee buna.

- De ce?

- Sa stau langa tine in pat, ma face sa ma gandesc la lucruri la care nu ar trebui in acest moment, frumoaso. 

Sabrina crezu ca glumeste, in ciuda fetei lui serioase, asa ca ii raspunse in consecinta.

- Sunt sigura ca poti sa te controlezi.

- Nu ai idee de cum functioneaza mintea unui barbat, te asigur - era foarte serios, dar se aseza langa ea.

- Cum te simti.

- Infometata - spuse ea cu sinceritate.

- Si eu - spuse el zambind.

- Puteai sa manaci ceva.

- Nu, daca tu nu ai mancat.

- Asta este ceva tipic barbatilor?

- Este tipic pentru cei din familia Martinez, spuse el atigandu-i buzele.

- Esti un barbat foarte special, Mario.

- Da. Sunt atat de special incat am permis ca sotia mea sa treaca printr-o trauma dureroasa, doar pentru ca nu am fost in stare sa imi infrunt propiile temeri - spuse el inclinand capul.