Capitolul 5

191 31 3
                                    

Jonas se gândește :"dacă nu acționez repede o să mor, o să îmi scoată intestinele, o să fiu pus pe un băț"

El, tremurând, îl împinge pe Hick și încearcă să fugă, o încercare nereușită.

Hick nu l-ar fi lăsat să facă așa ceva, nu s-ar fi lăsat descoperit de autorități, nu putea lăsa martori. Așa că s-a dus repede după Jonas.

El reușise să fugă până la ușă totuși, apoi totul s-a întunecat în fața sa. Puterea lui Hick nu era ca a oricărui om, poate pentru că nu era unul ... Îl doborâse pe Jonas cu o singură lovitură.

Jonas s-a trezit câteva ore mai tarziu cu o comoție, încă era amețit, nu înțelegea ce se întâmplă.
Era undeva în subteran. Niște pereți murdari, probabil rocă de stâncă. El, împreună cu alți doi studenți, aproximativ de vârsta sa. Un băiat cu păr șaten, și o fată brunetă, ochi albaștri, ca cerul însorit de vară. Marta și Ryan, a aflat el mai târziu. Erau închiși într-o cușcă mare de metal. Ținuți ca niște animale. Nu erau paturi, nu era nimic, doar piatră, și gratiile groase de fier.

Hick stătea acolo, la 10 metri depărtare, stătea la o masă de lemn, plină de sânge murdar. Ațipise un pic, nu este chiar atât de ușor să lucrezi la fermă ziua, iar seara să răpești și sa diseci oameni.

"Ce ... Ce se întâmplă?" Întreabă Jonas, "unde sunt?"

"Păi ce se întâmplă...", răspunde Ryan, " Ai căzut pradă acestui psihopat nebun, la fel ca și noi ... Tot ce putem face acum este să așteptăm să fim folosiți pe post de sperietori ... Și să, să sperăm ca o sa avem o moarte ușoară" spuse el cu buzele-i tremurânde, în timp ce lacrimi i se scurgeau ușor pe obraz.

"La ... La început am fost cinci, doar noi doi am mai rămas" spuse Marta.

"Păi nu putem face nimic? Nu e nici o cale de scăpare?" întreabă Jonas.

"Am încercat totul! Suntem doar niște șobolani de laborator pentru el!" zise Ryan, acum plângând.

"Băieți, vorbiți mai încet, cred că se trezește Hick", zise Marta, puteai citi teroarea pe fața ei.

Hick se ridică încet de la măsuța la care stătea și se apropie tăcut de animăluțele sale de companie.

"Ce faci Jonas? Ți-ai făcut prieteni? În locul tău nu m-aș prea atașa, ciorilor nu le ia mai mult de 2-3 zile ca să mănânce un cadavru în putrefacție, apoi urmează ei, apoi tu ... Știi cum se spune, primul venit, primul servit."

Ce bântuie câmpurileUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum