Pact pentru sânge

~~~~~~~~~~Capitolul 4~~~~~~~~~~

Tipul cu fața de agent de vanzări simpatic s-a dat un pas înapoi când a văzut că Alexei a ieșit din Bentley trântind portiera. Dragana s-a apropiat de el, apoi au discutat ceva .

N-am auzit exact ce, geamurile erau inchise .

Tremuram, eram tensionata și prin oglinda retrovizoare nu-i vedeam prea bine. După douăzeci de minute lungi în care mă așteptam ca oricând sã vina scorpia și să mă scoată din mașină cu forța, Alexei a revenit, iar Dragana cu exorta ei cu tot, au plecat.

- Ce ți-a spus ? am întrebat, probabil aveam o urmă de disperare în glas.

- A spus că-mi dă un termen limită în care să te aduc înapoi la ei.

Trebuie sã te duc într-un loc sigur,mi-a spus în timp ce s-a aplecat și mi-a sărutat părintește fruntea.

- Unde mă duci ? am tresãrit eu. Și tu unde mergi ? am adăugat.

- O să vezi.

M-a mai sărutat odată pe frunte, m-a privit în ochii câteva secunde - mamă ce ochi avea- după care am pornit înapoi spre Omsk.

Vremea începuse să se înrăutățească, ploaia devenea din ce în ce mai abundentă, iar vântul se întețise. Eu stăteam cuminte pe bancheta din spate și începusem o pungă cu chipsuri. Mai aveam aproximativ jumătate de oră până în Omsk și deveneam tot mai agitată la gândul că mă va putea lãsa singură acolo. M-am gândit la cele mai urâte lucruri; poate nu mă iubește, poate nici nu ține la mine, poate voi fi dată la vreun fel de schimb pentru ceva.

Ochii mi s-au umplut de lacrimi și am țipat fără să vreau :

- De ce vrei să mă lași singură? după care am izbucnit în plâns.

Îl vreau atât de mult lângă mine, îl vreau și vreau să nu plece.

Sunt obsedată de el, sau mai bine spus dependentă, aș fi murit demult dacă el nu era.

Aș fii în stare de orice pentru el, iar el vrea să mă lase singură, vrea să mă părãsească și probabil nu se va mai întoarce. Sunt atât de confuză, păcat că n-am avut o prietenã care să-mi spună ' Nu te indrăgostii de un vampir, nu face bine la inimă ' . Nu mă așteptam să mă zgâlțâie așa în momentul când a pus frană.

A oprit mașina, apoi a ieșit și a venit în spate, a deschis portiera și s-a așezat în genunchi în fața mea,după care a început să plângă. Nu în sensul în care plânge un băiat când își strică X-Box-ul, mai rău, de parcă eu aveam să mor, iar el nu putea face nimic în legătură cu asta.

Am încercat să-l liniștesc și să-mi cer scuze, dacă l-am jignit cu ceva. Și-a ridicat capul din poala mea mi-a luat fața în mâini și mi-a spus cu vocea tremurând:

- Te iubesc, nu te-aș lăsa niciodată!

Nu înțelegeam nimic, cu jumătate de oră in urmă îmi spusese că mă va duce într-un loc sigur și a subliniat indirect că pleacă și mă lasă în plata Domnului.

-Și eu te iubesc, i-am spus.Unde mă duci? am adăugat în timp ce mă săruta pe frunte.

- La fratele meu...stă în Kirov.

- Și de ce trebuie să ocolim atât ?

- Trebuie să-i dau de înțeles Draganei că mă gândesc la timpul pe care mi l-a dat, e mai bine să pară că ne întoarcem unde știe că ne 'va găsi' , apoi să plecăm. Să fim siguri că nu ne va urmări.

- Și de ce mă lași la fratele tău, de ce mă lași singură, de ce nu stai cu mine ?

- Trebuie să-i omor pe Dragana și Daren.

- Vin cu tine, i-am spus cu o voce de luptătoare.

- Nu micuțo, mă aștepți acasă.

- Dar știu să bat, i-am spus contrariată.

- Da? ce anume, covoare sau ursuleți de pluș ?

Am sărit pe el, din spate și-am început să-l mușc, de gât, de obraz, mână. Nu că s-ar fi lăsat mai prejos, a sarit peste bancheta din față și a inceput să mă gâdile, râdeam cu lacrimi. Nu mai râsesem așa de ceva timp.

După ce am terminat partida de joacă, s-a oprit, mi-a mângâiat obrazul și degetele lui parcă mă furnicau. Și-a pus ușor degetele sub bărbia mea, forțându-mă să-l privesc în ochi. Știam ce va urma și voiam atât de mult să mă sărute! La început, totul a fost o atingere ușoară, ireală. Apoi mi-a strâns talia, apropiindu-mă de el, iar eu mi-am încolăcit brațele în jurul gâtului său. La început timid, limba lui și-a făcut gura mea. M-am crispat pentru un moment. Nu știam ce să fac. Dar apoi limba lui s-a împreunat cu a mea într-un dans pe care părea că-l cunoaște. Simțeam cum sângele începe să îmi circule mai repede prin vene și inima să îmi bată cu putere. Limba sa parcă picura foc în interiorul meu. Mă subjuga și mă atrăgea. Era periculoasă. Pentru un moment am vrut să mă despart din acea sărutare fatală dar apoi el mi-a mușcat buza, provocându-mi un geamăt și am uitat de mine. La auzul micului meu icnet, el păru să se trezească din vrajă și se despărți rapid de mine. Amândoi respiram sacadat. Îmi simțeam obrajii fierbinți și voiam mai mult. Îi citeam în ochi că ar vrea. S-a apropiat mai mult de mine după care scutură ușor din cap, parcă încercând să-și pună gândurile în ordine.

Dacă mai continua, în momentul ăla eram gata să mă dăruiesc lui, dar s-a oprit...

- Nu e bine. Dacă nu ne opream… Iartă-mă, mi-a spus, apoi m-a sărutat pe frunte.

Acesta a fost noul capitol.

Aș dorii cateva voturi, dacă nu deranjează pe nimeni. Vreo 3-4, nu îndrăznesc să cer mai mult și eventual cateva păreri.