Pact pentru sânge

~~~~~~~~~~Capitolul 3~~~~~~~~~~

Știu că e ciudat dar înainte să începeți să citiți băgați Valentin Boghean-Iubito .

De ce? Pentru că și eu o ascult în timp ce scriu.

M-am trezit în Bentley-ul lui Alexei,pe bancheta din spate. Surprinzător,bancheta din spate era super-încăpătoare. Eram acoperită cu o pătură drăguță, iar sub cap aveam perna mea favorită. El era la volan și probabil își dăduse seama că m-am trezit,dar m-am întors pe spate și-am început să privesc cerul,pe geamul din fața mea. Era plumburiu,începuse să pluă încet,norii se adunaseră și au început să ne urmărească,copacii parcă-i măturau,încercând să-i facă să se îndepãrteze,dar ei câștigau lupta.

Nu era atât de urât afara pe cât pare,sunt eu foarte melancolico-sadică - dacã există alăturarea asta de cuvinte - . Îmi place să fie așa,mă liniștește,îmi dă o stare de comfort.

Am mai privit puțin mica furtună de afară apoi m-am ridicat în capul oaselor și m-am lăsat peste scaunele din față,inclusiv pe umărul drept al lui Alexei.

- Mi-e foame,i-am spus cu voce de fetiță drăguță - ceea ce eram - .

Mi-a întins un Lion și burger,pe care-l luase probabil când eu dormeam dusă în mașina lui.

- Mersi,i-am spus,și i-am dat un pupic pe obraz.

M-am pus în partea pe care era și el și mă uitam pe geam în timp ce înfulecam burgerul - nu că ar fi mai sãnatos,dar am învățat că mănânci mâncarea apoi desertul - .

Am văzut o turmă de oi,câțiva căi,o casă părăsită și-am început fără să vreau să fredonez o melodie în Rusă.

Până la urmă nu-i așa rău să fi iubita unui vampir,mi-am spus.

După ce-am terminat de mâncat burgerul,m-am mutat pe scaunul din dreapta celui al lui Alexei și m-am poziționat spre el,stând turcește.

- Acum de ce am mai plecat? Ne urmăresc oamenii lui Daren?

- Nu,dar mergem într-un loc sigur,mi-a spus ferm.

Avea ambele mâini pe volan,era încordat,mai că rupea volanul de la locul lui.Se vedea că ceva nu era în regulă.Dintr-o dată a oprit mașina și câteva secunde a rămas neclintit uitându-se fix prin parbriz,la un pui cerb de pe drum,apoi s-a întors către mine și mi-a spus:

- Trebuie să mă hrãnesc,dar nu te pot lăsa singură aici.

- Ba poți,i-am spus cu vocea pe care-am folosito mereu pentru al binedispune,nu mă fură nimeni,am adăugat.

- Nu,de parcă nu te urmãrește o întreagã armată de vampiri și strigoi deja,nu,ei sunt o nimica toată,pe lângă ce-ți voi face eu,mi-a spus cu vocea tot mai gâtuită,adãugând,dacă nu mă hrănesc.

Am stat două minute uitându-mă la el și gândindu-mă la ce o fi vrut sã zică,nu-mi place când vorbește cu dublu sens. Până la urmă,mi-am dat jos gluga de la bluza de trening pe care mi-o dăduse în urmă cu două luni,când am fugit,apoi am dat la oparte părul lung și șaten,lăsând să se vadă impecabilitatea gâtului meu.

În ochii lui se citeau frica,foamea și extazul.Ce nu știam eu e că,pentru un vampir,să primești sânge,mai ales dacă n-ai de gând sã te transformi în strigoi sau să-ți omori victima după,e ceva obscen,ceva ce l-a făcut pe Alexei să se răzgândeascã,spunându-mi:

- Nu! N-am de gând să profit de tine.Apoi a lăsat mâna dreaptă să-i cadă peste a mea,iar mâna stângă să-i cadă pe volan.

- Țin la tine,mi-a spus.N-aș putea să fac așa ceva,a continuat.

Mi-am simțit obrajii înroșindu-se și inima luând-o la goană pe câmpul din dreapta mașinii și oprinduse instantaneu atunci când am văzut-o pe Dragana în oglinda retrovizoare.

Nu era singură,era cu doi tipi înalți,bine făcuți,unul cu ochii albaștrii și părul castaniu cu influențe de blond,rusul tipic,iar celălalt,pãrea să fie agent de vânzãri care luase steroizi.Imaginați-va un tip cu o fața blândă și cu corpul unui malac de doi metrii,deloc plăcut.

Asta a fost,poate a fost și partea asta prea scurtă,dar având în vedere că nu sunt mulți cititori,n-am ce comenta!:)

Vă mulțumesc,vouã,celor ce citiți și votați.Înseamnă mult pentru mine.

Lecturã plãcutã! :*