Trup Demonic

Motivul pentru care ma urasc

        Pietonul isi continua drumul linistit. O adiere calda din mijlocul verii isi croieste de asemenea trecere printre multime. Dar ea nu va muri. Insa pietonul o va face, ciudat, nu? Cum se face ca omul este cunoscut ca fiinta suprema in aceasta lume, daca este invins de catre o adiere? De ce e supraestimata aceasta fiinta, daca poate fi ucisa in orice moment? Insa eu tare as vrea sa pot fi macar ucisa!

Sange, sange si iar sange. Aproape intreaga componenta a acestuia este formata dintr-un lichid vascos ce asteapta sa se scurga. O simpla rana ii poate aduce moartea individului. Totul se rezuma la o scurta lovitura. Atat de fragil...atat de lipsit de aparare. De ce n-or fi oamenii de piatra? Ah, da...pentru ca ei au si o inima. Tare mult mi-as fi dorit si una din aia!

Pe langa asta, ei au si emotii. Cred ca am si eu. Am privit odata o pisica ce a fost calcata de o dubita. Tare mult am mai plans atunci! Insa diferenta dintre eu si ei este ca ei au cu cine imparti aceste emotii, dar eu n-am. Poate cu Andras. Nu, nu prea cred. El n-are sentimente. La urma urmei e un demon. Insa ce sunt eu atunci? Care e scopul meu in aceasta lume? Nu ma intrebati,  nu stiu. Ciudat, nu-i asa? E foarte neobisnuit ca cineva sa cunoasca atatea lucruri despre persoane, animale, locuri, orice tine de aceasta lume, insa sa nu fie capabila sa se cunoasca pe ea insasi. Atat de neobisnuit...si totusi atat de des intalnit. Sa nu-mi spuneti ca voi stiti cine sunteti! Ca eu nu va cred...Nimeni nu stie exact cine este, pana ce nu va mai fi. Credeti-ma. Oh, rahatei, tare mult as vrea sa pot si eu sa nu mai fiu! -Nu va luati de expresia mea de adineauri, am auzit-o mai demult la un copil ce se juca in parc, pe cand i-a fost furata mingea. Si mi s-a parut interesanta -

Cred ca ar trebui sa ma descriu. Eu sunt un nimeni care totusi este cineva. Imi pare bine sa va cunosc! Existenta mea nu este prea clara. Stiu ca trebuie sa exist, insa nu pot muri si nici nu pot exista asa cum vreau eu. Eu pur si simplu exist si atat. Hobby? Nu stiu ce sa spun. Uneori mai privesc jocurile agresive ale oamenilor incercarcand din rasputeri sa loveasca o minge cu piciorul. V-ati gandit vreodata ca o doare? Nu? Nici eu. Si alteori, alteori zac si privesc cum ei mor. Un motiv mai stupid decat altul. Altii merita sa moara, iar altii nu. Eu sigur as merita sa mor! Parerea mea. Recunosc, exista unele zile in care nu ma plictisesc, acelea sunt cele in care il privesc pe Andras. Nu e cea mai vorbareata persoa... ăă, demon, dar este simpatic. Cand m-am nascut sau mai bine spus: cand am aparut, el era langa mine, E singurul amanunt pe care-l retin. Ce varsta am? Buna intrebare.. Cred ca sunt la varsta in care timpul nu conteaza, literalmente.

Care e motivul pentru care ma urasc? Nu e evident? Pentru ca altceva nu pot face. Doar ura e singurul sentiment ce poate domina locul in care ar trebui sa fie o inima... Ma urasc pentru felul meu de a exista, pentru fiecare zi din viata mea infinita, ce o petrec privind lumea pe care trebuia sa o cunosc, ca printr-o oglinda. O pot vedea, o pot auzi, uneori chiar si o simt, insa precum mai spun oamenii, sentimentul nu este reciproc! Lumea pur si simplu nu doreste sa ma cunoasca. Eu sunt un hibrid ce strabate lumea umana si cea demonica, Nu am putere in niciuna dintre ele. Ideea e ca in cea demonica pot interactiona. Dar drept sa va spun, nu prea ai ce discuta cu un demon.  Asta daca nu vrei sa-ti vinzi sufletul...Am incercat si eu! Mda, atunci am aflat ca n-am unul. Ce ironie, nu? Totusi, se merita sa incerc. Deci, sper ca v-am luminat in legatura cu ura mea fata de mine si stiu ca ma compatimesc pe mine insami, dar altceva ce pot face?

Oh, ce nepoliticoasa sunt! Am uitat sa ma prezint. Nu prea ma prezint eu la prea multa lume, daca intelegeti ce zic. Pe langa acel ''nimeni'' ce sunt, ma mai numesc si Alise. Presupun ca arat de 17 ani, daca ar fi sa fac o aproximatie. Am parul saten deschis, usor ondulat la varfuri. Ochii-mi sunt caprui ce tind spre o nuanta asemeni aurului. Inaltimea mea este medie, e mediu sa ai 1.50, nu ? Asa sper... Corpul pe langa faptul ca mai mereu e transparent, are si el o forma..mhm, draguta dupa mine. Sunt cat se poate de normala ca fizic si totusi atat de anormala raportandu-ne la restul caracteristicilor. 

Ups! Ma cheama Andras, ar trebui sa plec. Nu ma striga el prea des, dar si cand o face, nu-i convine sa fie pus in asteptare. Ne mai vedem, poate. Depinde, daca voua va face placere sa cunoasteti un nimeni, de ce nu?