Lady Emma

Redefinire

-Dormi?

-Îhm.

   Emma a așteptat un moment apoi s-a lipit mai bine de corpul gol al soțului ei. Ea își dorea să vorbească, dar dacă el prefera să doarmă, era nevoită să mai aștepte. În plus, abia trecuse de miezul nopții. Avea nevoie de odihnă. Mai ales după ce îl trezise în urmă cu câteva zeci de minute.

   Încercase să discute și atunci cu el, dar după ce el îi spusese că aveau de recuperat în jur de 990 de nopți, Joseph numai despre vorbit nu avusese chef.

   Emma nu își putea reprima stisfacția. Reușise. Împreună reușiseră. Aveau să își mai dea o șansă. Aveau să îți redefinească mariajul. Dar, asta nu însemna că dispăruseră toate problemele. Dacă deciseseră să-și ignore pentru un moment problemele, asta nu însemna că ele dispăruseră. Dimpotrivă. Trebuiau să discute și să lămurească toate neînțelegerile. Dar se părea că asta mai trebuia să aștepte.

   După ce discutase cu vizitatorul nedorit, Joseph o căutase pentru a continua ceea ce începuseră în bibliotecă. Ceea ce și făcuseră. De trei ori până în momentul acela. Dacă ar mai fi fost vreun pic de decență în ea, probabil ar fi roșit până în vârful urechilor. Dar după tot ce văzuse în acel bordel și după tot ce făcuse cu soțul ei, Emma se îndoia sincer că mai exista vreun gram de decență în ființa ei. Nu că i-ar fi păsat. Dimpotrivă, era chiar foarte mulțumită de libertatea pe care părea să i-o ofere lipsa decenței. Și nici Joseph cu părea să se plângă.

-Spune.

   Emma a tresărit când a auzit vocea soțului ei, dar și-a revenit repede și și-a ridicat capul pentru a-l putea privi. Joseph era întruchiparea satisfacției. Nu ar fi putut descrie altfel expresia pe care el o avea. Emma privi spre singurul ochi pe care îl avea el deschis și zâmbi. Fericirea pe care o simțea când îl privea nu putea fi descrisă.

-Credeam că dormi.

-Aș fi dormit dacă nu m-ai fi întrebat dacă dorm și asta după ce m-ai împuns de câteva ori cu degetele în coaste. Dacă mă învinețesc va fi doar vina ta.

   Nu avea să se învinețească. Emma era convinsă de asta. Nu îl împunsese cu degetele în coaste chiar atât de tare. Dar dacă continua să o facă pe nemulțumitul poate că avea să o facă.

-Trebuia să fiu sigură dacă dormi sau nu.

-Și nu puteai întreba de la început?

-Nu.

   Joseph bombăni nemulțumit, dar o strânse mai bine în brațe. Una din mâinile lui începu să se joace cu părul ei bogat. Emma știa că descurcarea părului avea să fie un chin următoarea zi, dar îi plăcea mult prea mult senzația pe care i-o dădea mâna lui în timp ce-i mângâia părul, așa ca nu avea să-i ceară să se oprească.

-Ai vrut să vorbim. Vorbește.

   Emma și-a mușcat ușor buza înainte de a-i pune întrebarea al cărui răspuns, deși irelevant în acel moment, avea să o ajute să-l înțeleagă mai bine pe soțul ei.

-De ce m-ai părăsit? De ce ai ales să mă părăsești, când ai fi putut să încerci să mă convingi cât de mult greșesc?

   Sprancelele soțului ei au format o cută fină în momentul în care el s-a încruntat. Mâna lui s-a oprit în părul ei, dar după o scurtă ezitare a continuat să-i răsucească șuvițele în jurul degetelor. Chiar dacă sesizase scurta lui reacție Emma nu avea de gând să dea înapoi. Ca relația lor să poată avansa, trebuia să înțeleagă mai bine trecutul. Trecutul, așa cum îl văzuse el.