Irene

Prolog

            În orășelul Bakewell, aflat în inima Regatului Unit, toate stau în nemișcare. Viața celor aproape patru mii de oameni simpli ce-l locuiesc trece cu o lentoare ce-ar înfuria orice metropolitan. Numai râul Wye, ce străpunge mica așezare dinspre miazăzi, mai stă la povești cu localnicii. Trecând pe sub poduri, ocolind micuța biserică din centru și gâdilând rățuștele ce dau vesele din coadă, el ajunge la un pod al cărui contur formează cinci arcuri ce păzesc parcă o altă lume. Peste acest pod trece o străduță ce formează curând o răscruce, iar calea ce pornește spre stânga conduce, printre case ridicate din piatră, la o clădire cum nu mai e niciuna. Nu datorită aspectului – fiindcă aceasta se integrează perfect în peisajul pitoresc – ci mai mult din cauza umbrei pe care o revarsă.

           Orfelinatul All Saints, denumit astfel după bisericuța ce-și găsește loc în vechiul centru, stă mărturie că pereții au ochi și urechi. Chiar prin zidul gros de cărămidă cenușie, răzbate dinăuntru roșul ochilor plânși și al durerii de a nu mai avea pe nimeni pe lume. În fiecare salon stau câțiva copiii lăsați în voia sorții, la parter nou-născuții, iar, pe măsură ce urcăm, copiii din ce în ce mai mari. Fiecare dintre aceștia se supune aceluiași ritual. În fiecare zi li se dă trezirea, se spală, mănâncă, pentru ca, mai apoi, să fie trimiși la școală. Urmează orele de teme, iar seara îi găsește în același pătuț, pentru a o putea lua a doua zi de la capăt. Duminica este rezervată slujbei, pentru cei care au învățat deja să meargă. Îmbrăcați curat, ei pornesc în șir indian alături de una-două asistente, spre bisericuță, unde preotul le vorbește despre Dumnezeu.

           Dar ce se-aude? Chiar acum, într-un pătuț, un copilaș scâncește. Camera în care se află este cufundată într-un întuneric întrerupt doar de câteva raze de lumină palide ce pătrund prin ușa întredeschisă. Fetița are ochii umflați și începe să se înece de atâta plâns.

           La doar câteva secunde, o asistentă intră în cameră cu pași greoi, cu ochii îngreunați de nesomn, privind copila care stă la marginea pătuțului, cu mâinile încleștate pe grilaj, lacrimile curgându-i șiroaie pe obraji. Înaintează spre ea, încruntându-se a nemulțumire. O ia în brațe, cu mișcări grăbite, făcând-o să tresară și o scoate din salon astfel încât să nu trezească ceilalți copii, cufundați într-un somn naiv. În timp ce se plimbă pe holuri, încercând să o liniștească, ochii îi cad pe mânuțele ce tremură, stranse la piept.

           — Irene, draga mea, șoptește ea, ești atât de norocoasă. Ai un nume atât de frumos, știai? Părinții tăi cu siguranță nu și-au închipuit cât de sensibilă aveai să fii... Dumnezeule, copilă... Aș vrea să știu ce te macină.

           Copila o privește, parcă înțelegând, și își descleștează pumnii, oprindu-se din plâns. Ochii i se închid din ce în ce mai mult. Iat-o cum adoarme cu lacrimile uscate pe obraji, în brațele asistentei.

           Dând timpul înainte cu câțiva ani, tot într-o astfel de seară, o putem observa pe micuța Irene, stând la marginea patuțului. Își privește păpușa, admirându-i rochița dantelată. Deodată, o nouă siluetă iese din umbră și se apropie cu pași mărunți de Irene. Silueta o privește pentru câteva secunde, oprindu-și pe rând privirea pe buclele sale șatene, pe ochii ei căprui și pe buzele subțiri.

           Camera e cufundată în întuneric, iar liniștea e deranjată, doar din când în când, de copilașii care oftează în somn, purtați fiind, în visarea lor, pe tărâmuri nemaivăzute. Irene privește, la rândul ei, silueta care se reliefează la câțiva pași de ea. Doi ochi căprui o privesc înapoi, iar Irene nu-și poate stăpâni un zâmbet sincer. De parcă s-ar fi cunoscut dintotdeauna...

           Totul revine la normal, însă, când silueta dispare în întuneric, lăsând-o pe Irene mai curioasă ca niciodată. Frecându-se la ochi, ea privește încă odată locul unde, acum doar câteva secunde, părea să fie un al doilea copilaș treaz. Nimic, însă... Toți copiii dorm în pătuțurile lor. Ciudat lucru! Cu toată uimirea, însă, peste Irene se așterne curând un somn adânc, odihnitor.