Cobor de pe scenă. În fundal se auzeau țipetele unor bărbați frustrați că nevestele lor nu îi mai vor , țipete ce reușeau să acopere acordurile melodiei care se sfârşea. Ajung în vestiar şi vreau sa revin la lumea mea când aud o bataie în usă.
-Cine e?întreb cu o oarecare teamă în glas.
Uşa se deschide şi proprietarul localului intră zâmbind.
-Scumpo, bravo! Uite-ţi plata. Dar să ştii că oamenii vor un bis...
-N..Nu stiu ce să zic... E deja destul de târziu şi trebuie să aj...
-Ştiu, dar te plătesc dublu! Haide, ştiu că ai nevoie de bani. Nu-ţi strică încă câteva sute în buzunare!
În acel moment îmi apare în minte imaginea lui Katelyn fericită că o plătesc cu exact cât i-am promis, şi faţa micuţului zâmbind la o jucărie nouă.
-Bine. Doar de data asta. Ai noroc că am nevoie de niste bani în plus!
Fericit iese să-mi anunţe cel de-al doilea dans din acea seară, iar eu mă pregătesc sufletește pentru ceea ce urmează să fac.
După 2 ore în care am repetat dansul nu doar de 2 ori ies in sfârșit pe uşa din spate a localului. Taxiul mă aşteaptă, iar John ,şoferul, îmi zâmbește prietenos.
-Acasă, te rog.
- De ce aşa târziu?
- Daniel a avut cereri de bis... Nu puteam să îl refuz. Plus că m-a plătit dublu.
- Atunci e ok. Haide acasă Cenuşăreas-o!spune cu un zâmbet, şi mă face şi pe mine să zâmbesc cu nostalgie.
Când eram mai tânără mereu visam să am norocul Cenuşăresei. Iar el nu a uitat asta. E un om extraordinar şi nu ma judecat niciodată. Îl consider un fel de tată sau frate mai mare. Se pare că viaţa îţi dă ce ai nevoie chiar daca iniţial ţi la răpit.
Intru în casă după ce îl salut pe John care îmi zâmbește şi pleacă. În cea mai mare linişte Katelyn vine în bucătărie şi-mi pune un ceai in faţă. Surprinzător, e încă cald în ciuda vremii de afară.
-Hei.
-Heei. Ce faci? Cum a fost? Ai stat destul de mult ... Mi-am făcut griji. Poftim, mănâncă ceva, spune ea întinzandu-mi un sandwich cald pe care îl devorez imediat.
-Nu l-am putut refuza pe Daniel. Au cerut bis. Şi apoi încă unul si încă unul....
-Off...,spune şi mă îmbrăţişează.Se simte atat de bine! Nu am mai avut parte de o îmbrătisare de mult, sau doar in mintea mea pare mult ....
-Mititelul doarme. A mâncat bine si i-am făcut băiţă. E un îngeraş. Spune ea şi chipul ii se luminează de un zâmbet enorm,chiar daca e obosită.
-Mulţumesc,Katelyn. Ştiu mereu că pot conta pe tine. Dar hai să-ţi mulţumesc aşa cum trebuie,spun scotocind prin rucsacul meu.
Scot in teanc de bani din care o plătesc exact cu cat i-am promis, iar apoi îi întind o bomboană.
-Ştiu ca nu e la fel de dulce ca tine, dar e preferata ta.
Ia bomboana zâmbind şi o savurează de parcă ar fi in colţ de rai.
-Mulţumesc scumpa. Acum fug şi eu acasă. Te pup.
Mă îmbrăţişează ,iar eu o conduc.
-Noapte bună!
-Noapte bună. Să-mi spui dacă ai nevoie de mine mâine.
-O să te sun.
-Bine, paa, spune şi dispare in casa de alături cu un zâmbet pe faţă. Chiar îi stă bine când zâmbeşte.
După un duş merg şi mă aşez lângă îngeraşul meu.
-Puiule,nimeni nu te va răni vreodată. Îţi voi dărui toată iubirea mea,puiule.
Nimeni nu contează mai mult ca tine. Viaţa ta nu va fi ca a mea. Dar pentru asta trebuie să fac ceea ce trebuie sa fac. Să mă ierţi puiule. Îmi sărut copilașul pe frunte şi adorm şi eu lângă el.
Heei, aştept sugestii şi comentarii pentru următorul capitol :)
