Dacă aș putea,
Aș șterge totul,
Aș repara
Întreg tabloul
Pe care l-am ars
Din greșeală.
Îmi pare rău,
N-am vrut să o fac.
Ești pictorul meu preferat.
Și îmi cer iertare,
Plâng destul...
Mai bine eu,
Decât s-o faci tu.
Și știu, ești supărat,
Normal, te-am enervat...
Dar urăsc când mă împiedic
Și te ating neatent,
Stricând tot ce-ai tu de preț.
De ce încă sunt poet?
Pentru cel ce l-am rănit cu imposibila mea curiozitate.
Azi am înțeles că pentru a păstra omul drag, ceilalți sunt doar ecouri într-un spațiu gol. N-ar trebui să-i aud. Ar trebui să ascult inima persoanei la care ţin... E atât de departe, dar trebuie să o ascult.
CITEȘTI
Sentimente rebele
PoetryVrem o lume nouă, în care tristețea să nu fie judecată și motivul fericirii, unul anume.
