Fragmente de papusa

*

                                                                              PROLOG

Zorii ajungeau răsăritul cu aburii grețoși de aer ce despicau astrul în culori moleculare, ce își implantau locușor în suprafața umană.

Ochii sunt cei mai vizuali şi colori şi fiind cele mai bune raze, acompaniind cioburi de lună aruncate de galaxie.

Un ciob este un cip asemănător lentilei ce se lipește de iris şi contractă zona apoasă despicând nervii şi ajungând la un portal vizual, ce desemnă fragmente de imagini ale unei păpuși de porțelan ce expira piesele-i rupte într-un contact vizual cu lumea trecută.
__
Fluturi albi, leneși, bat spre câte o ramură aplecată, salutând cate o fală, față de Clarine ce își isprăvea privirea necontenit, surâzând pueril la cate un voal ștergând-i chipul oglindit, în bucăți de porțelan transparente ce înfățișau un păr murdar, zdrobit de timp, un chip ciocolatiu ce își desena trăsături prin despicăturile ploii.

Glasurile de pe fundal făceau un circ nebun, colorându-i auzul în timp ce pe buze i se prelingeau șiroaie de sânge.

Câte un vapor de apă pleacă din interiorul ibricului colorând întortocheat cu verdeața proaspătă din scăpările difuze ale televizorului.

Mirosuri abundente şi senzații ciudate o străpung. Au intrat. 

Totul e normal la Clarine, ce era ciudat ca porțelanul spart s-a întregit, iar ochiul stâng ii străpungea furios nervii dureroși.

Ochiul „fuge” furios, iar paranteze de imagini îl acaparează cu jocuri electrice, alergând prin jurul ei.

Un porțelan roz stătea la o măsuță în timp ce o menajeră îi tăie cosițele încet, încet, iar un bărbat o ridică şi pipăi cu ușurință ochii apoşi, fulgerând-o cu dispreț si aruncând-o într-un coş de rufe.

Merge clătinându-se pe picioare. Se privea. Se uimea. Se declara neinteresantă la nașterea acestei vieți.
O viață ce îi dansa prin mirajele porțelanului roz (este aşa din cauza ciobului).

Un clipocit de apă săltă încăperea într-o muzică strănie auzită doar de ea.

Cateva amprente dansau cu praful rămas de la petalele de trandafir, strânse in mod repetat.

Clarine se sui pe cadă, iar mai sus se vedea un gemuleț intre-deschis, cu un miros învăluit în asprimea cioburilor, petelor, umezelilor, mizeriei lăsate în galerie ca să redea un loc vechi şi putred.

Petalele i se prinseră pe cap, iar locul se schimonosi într-o magazie veche.

Stătea jos si privea un glob, un costumaj roz, o reflexie în care se pictau niște buze marcate roșu prăfuit cu câte o dâră de strălucire.

Totul se balansa, dar ea stătea neclintită.

Doar micile mărgele se mișcau arătând un mic puf de culoare albastra ce aducea a iris.

Se aude ceva, iar totul se fărâmițează şi Clarine cade în  gol spărgând sute de iluzii şi trezindu-se într-o cada, udă şi plina ochi de așchii strălucitoare privind-o cu înțeles.