Obisnuiam sa fiu o fata timida . Aveam un singur prieten cu care mai faceam prostii. Ma prea bucuram ca locuiesc intr-o casa cu multi copii. Chiar daca aveam doar 5 ani simteam durerea de a nu avea o familie. In fiecare dimineata priveam trotuarul din fata orfelinatului si vedeam parintii care isi imbratisau copiii cu multa dragoste si ma durea . Tare .
In urma cu 13 ani:
-Luke ! Strigam cu puterea unei fetite de 5 ani .
- Da?! Ce s-a intamplat? Ai patit ceva ? Spune-mi te rog ca nu ai incercat din nou sa furi prajituri din bucatarie si te-a prins cineva !
- Hei ! spun eu indignata. Zice baiatul care doarme noaptea cu un ursulet . Atunci chiar imi era foame, trebuia sa fac ceva . Si acum imi amintesc cum era sa dau toate farfuriile jos pentru ca voiam o prajiturica . Si chiar cand am luat una, miss Margaret m-a prins si m-a pedepsit. Ugh ! O urasc pe femeia aceea. Tot ce o intereseaza sunt banii pe care ii ia de pe urma noastra.
-Atunci.... ce s-a intamplat ? M-a intrebat baiatul putin mai inalt decat mine care avea ochii ciocolatii si un caracter destul de timid .
-Uite ! Si i-am facut semn spre geam . Cineva vine aici . Cred ca vrea sa adopte pe cineva . Poate ne ia pe amandoi ...
-Fi sigura de asta ! Spune sarcastic.. Ally, nimeni nu ne va lua pe amandoi .
-Nu ai de unde sa stii !!!
Deodata miss Margaret si cuplul acela a intrat pe usa unde erau peste 15 copii . Din toti copiii care erau in aceasta camera, cuplul acela se uita exact spre noi . Doamna respectiva, care nu parea a fi mai batrana de 30 ani, ii spuse ceva lui miss Margaret, iar aceasta veni din ce in ce mai mult spre noi pana cand distanta era mai mica de un metru .
-Luke ! Spune miss Margaret . Se pare ca e ziua ta norocoasa ...vei fi adoptat de familia Robinson , care e foarte bogata . Sa ai grija cu ei pentru ca vreau sa faca o donatie orfelinatului ! Se pare ca nu prea mai avem bani ..
Am privit cum imi iau singurul prieten in care am incredere , singura mea familie . Am vazut cum l-au luat pe Luke si au iesit pe usa, iar eu am ramas singura cazand jos si incepand sa plang, stiind ca nu pot face nimic .
Trecuse deja o luna, iar Luke nu a mai dat nici un semn, nici o scrisoare...ceva . De cand a plecat, mica mea viata a devenit un calvar . Copiii ma priveau cu mila , nimeni nu statea cu mine......eram singura . Fara ... Luke .
