Cântece, poezii, versuri fără noimă

Tu

Emoţiile te rascolesc continu,
Ai zambi, dar ar fi un lucru imposibil,
Nu speri, nu ai crezut în ea niciodată,
Te temi că azi e o zi, şi mâine nu va fi,

Simţi că te pierzi în lume,
Că scopul tau e să să ţii mereu pământul ud,
De lacrimile ce nu îşi au rostul,
Ce se vor opri doar când vei pleca,

Te doare când lumea te dă la o parte,
Când te urăsc, tu tot îi iubesti,
Chiar şi cu inima bucăţi,
Aduci zâmbete pe feţele lor,
Apoi pleci în drumul tău,
Cu lacrimi în ochii, rescriind poveşti,

Sufletul tau e găurit de gloanţe,
Inima îţi e din nou bucăţi,
Plângi mereu, puţin câte puţin cazi,
Când speranţa ți-a murit de mult,

Îţi ascunzi tristeţea cu o mască,
Un suflet ca tine ar merita să zâmbească,
Dar eşti pierdută, departe de vise,
Multe nopţi albe, lacrimi şi crize,

Te doare când lumea te dă la o parte,
Când te urăsc, tu tot îi iubesti,
Chiar şi cu inima bucăţi,
Aduci zâmbete pe feţele lor,
Apoi pleci în drumul tău,
Cu lacrimi în ochii, rescriind poveşti,

Priveşti orizontul, finalul poveştii,
Cu pixul în mâna scrii ultimele cuvinte,
Te laşi în voia sorţi, te întrebi unde te duce,
Vântul îţi mângâie chipul, o lacrimă curge,

Zâmbetele ce au fost o dată, acum se pierd,
Ai pierdut pe nedrept totul,
Suferi...cu ultimele puteri,
Scrii finalul zilei de ieri,

Te doare când lumea te dă la o parte,
Când te urăsc, tu tot îi iubesti,
Chiar şi cu inima bucăţi,
Aduci zâmbete pe feţele lor,
Apoi pleci în drumul tău,
Cu lacrimi în ochii, rescriind poveşti...