Capitolul 3

638 21 7
                                    

—Matteo...
—Așa mă cheamă!
—Am aflat ce am făcut aseară.
—Și eu. Dar ce era așa wow? La un moment dat, aș fi aflat.

Zâmbesc trist.
Acesta era momentul în care trebuia să-i spun adevărul, însă nu am făcut-o.

—Luna, mai e ceva ce trebuie să aflu?
Înghit sec
—Nu, Matteo, nu.
—Sigur?
—Sigur.

O liniște jenantă se face între noi doi. Ne uităm unul în ochii celuilalt. Nu mă interesează de consecințe. Vreau să îl sărut. Mă apropii din ce în ce mai mult de el, iar buzele noastre se unesc. El mă prinde de talie și mă lipește de perete. Mă masează ușor pe coapse. Săruturile lui coboară din ce în ce mai jos însă îl opresc.

—Matteo, ai o soție!
—Despre asta voiam să vorbim.
—Spune!
—Mariajul dintre mine și Fernanda este doar de ochii lumii. Ai noștri au planificat totul de la început, fără ca măcar să ne consulte. Imaginează-ți: tu, care iubești pe altcineva, să te trezești alături de o persoană total paralelă. Nu-i deloc frumos.

Mă uit la el
—Luna, tu ești tot ce îmi doresc! Aș fi dispus să fac orice ca să fiu acum cu tine, te rog, crede-mă.

Mă prinde strâns de mână.
O îndepărtez.
Mi-e frică.
Îmi aruncă o ultimă privire din care îi citesc tristețea și iese.

Perspectiva lui Matteo

Când persoana la care ții cel mai mult te respinge este cel mai trist moment. Mă doare sufletul când mă gândesc la faptul că eu niciodată nu o să fiu ce vreau să fiu pentru ea. Aș vrea să-mi fie soție, iar noi doi, împreună, să avem un copil, iar apoi, la bătrânețe să ne amintim de ce am făcut când eram tineri. Acestea sunt doar vise... și niciodată nu vor deveni realitate.

One night Where stories live. Discover now