Se întoarce spre mine si îmi zâmbește slab.
-Buna.a zis si si-a scos tubul din nas
Eu nu stiam ce sa zic.Ce sa cred.
Ce sa simt
Din fericire Amanda s-a trezit si ea
Si-a luat sora în brațe cu toata forța si au inceput sa vorbească despre de toate.
O asistenta a venit si a deconectat-o de la aparate
I s-au facut testele de rigoare si apoi i s-a zis ca poate sa plece.
Da asistenta m-a luat de umăr si mi-a zis ca sunt chemat la neurologie la control
Mi-am mușcat buza
-Dekky?
Mama ma privea îngrijorată.
Stia ce inseamna
Tata fusese,si se pare ca încă este, doctor pe creier.
-Poți sa le duci tu pe fete acasa?
Am inchis ochii.Chestia asta ma seacă de energie
-Dar tu cum ai sa ajungi acasa?
-Iau autobuzul
-De ce acolo?
Melissa m-a privit îngrijorată
Ai mai pățit ceva?
-Nu.Doar trebuie sa am o discutie cu tata.am zis si am iesit
-Ce e aia neurologie?
Amanda o privea întrebatoare pe mama in timp ce usa de inchidea
Intr-un final, cu ajutorul unui gardian am ajuns la o cameră pe care scria neurologie.
Am ciocanit si am auzit o voce masculină strigând "intră"
Am intrat în camera si l-am vazut pe tata asezat pe un scaun cu roti fara spatar in fata unui birou pe care era un monitor de calculator si tastatura, o imprimanta, mai multe hartii si un pahar de plastic albastru plin cu pux-uri.
O femeie tânără statea in fata lui cu un copilas de nici cinci ani, blond cu ochii albastri, în brațe.
În spatele ei era o prelată iar în fața acesteia era un aparat cu raze x.
Putin mai intr-o parte se vedea primtr-un geam un aparat căruia nici acum nu ii stiu numele, dar la vedere căruia stomacul mi s-a strâns.
M-au băgat în chestia aia inainte sa concluzioneze ca am cancer.
Si mi-au arătat si mie radiografiile in care se vedeau pânzele negre ce se intindeau prin creier si plămâni.Mama nu mi-a spus nimic în ziua aia
Băiețelul,presupun ca era un baietel, purta o camasa alba cu mânecă scurta si pantaloni mari cu bretele care ii erau întinse pe umeri, sosete albastre si adidasi albastri cu talpa rosie.
Fruntea ii era transpirata de la căldură dar în rest nu părea sa aibă vreo grija.Isi sugea degetul mare.
-Deci Patrick nu are nimic.a dedus femeia
Tata a clătinat din cap ca da iar ea a oftat ușurată
Figura ei îmi amintea de mama
O mama singura pe semne.
-Nu.Fiul dumneavoastra nu are absolut nimic.
Si-a dres glasul inainte sa continue
Nimic din ce nu stiti.
A deschis un sertar al biroului plin cu jucării si a scos un urs mic de plus.
L-a luat si i l-a dat băiatului, zâmbind blând.
-Sper sa nu ne mai vedem micutule.a zis mangaindu-l pe cap
Femeia a zâmbit si ea
-Cum se spune Bobby?
-Multumesc.a zis atât de încât încât abea am auzit
Femeia a înclinat capul multumindu-i încă odată si a plecat
În drum spre iesire mi-a zâmbit
-Tatăl tau este un om minunat
Cred ca si tu esti la fel.
Nu am apucat sa-i răspund ca a plecat.
M-am întors spre tată cu mâinile încrucisate la piept.
-Ce vrei?
Nu au rost formalitățile aici.
El mi-a facut semn sa vin mai aproape
M-am apropiat încet.Uitandu-ma în ochii lui,ochii care semănau atât de mult cu ai mei voiam doar sa il accept iar în viața mea.
Sa pot sa ma trezesc si sa stiu ca altcineva trebuie sa aibă grija de mama.Ca ea va fi fericita si in siguranță după ce mor.
Dar nu pot face asta.Nu il pot ierta după ce a facut
Cel putin...nu asa usor.
Mi-a facut semn sa ma asez pe un alt scaun de sub birou
L-am tras cu mana dreaptă si m-am asezat.în fața tatei
Câteva secunde a fost o liniste stânjenitoare dar apoi el si-a dres vocea
-Deci, cum te mai simti?
-Bine.am zis repede
-Te simti rău?
Ai dureri?
Inițial am vrut sa il mint si sa zic nu.Nu voiam ca el sa stie ca sufăr
Dar am văzut ca începe iar sa ii pese de mine.Pot sa ma razbun.
-Cumplite.E groaznic.
Nu ma plângeam.Doar ziceam adevarul.
-Inteleg...a zis empatic
Ei bine,e normal.
-Pot sa plec?
Deja ma ridicasem
Chiar nu am chef de discutii.
M-am îndreptat spre usa,dar apoi m-am oprit,si l-am privit cu coada ochiului
-Spitalul Samanta Smith.
Am pornit batjocoritor
E al tau presupun.
De ce ai numit-o asa?
-Ca sa îmi amintească de tine.
-Daca voiai ceva sa iti amintească de mine puteai sa te întorci.Sau sa ma suni.
Dar...nu mai e la fel acum,nu?
Nu mai e la fel cu un băiat.
M-am întors si m-am pus în fața lui
-Deklen...
Si-a pus mâinile pe umerii mei.
Trebuie sa înțelegi asta.
Eu nu am fost niciodată curios pe tine.Sunt doctor.Stiu ca asta nu e ceva ce tu controlezi.
Esti un băiat frumos,destept, talentat.Stiu totul.Stiu ca erai un elev excelent,stiu ca iti placea sa înoți si ca si dupa ce am plecat ai castigat trofee.Nu am uitat nici o secunda de tine.
-Atunci de ce m-ai părăsit?am intrebat cu glasul încărcat de lacrimi
Cum ai putut sa...
Cum ai avut puterea sa...
Vocea mi se tot stinge din cauza lacrimilor pe care refuz sa le vărs
Cum ai putut sa iti abandonezi soția si copilul?!
Are depresie,ai stiut întotdeauna, nimic nu o ajuta decat blestematele de pastile, pe care avea ne permitem sa le luam.
El ma priveste resemnat
Măcar de mi-ar dă voie sa vad ca ii pare rău.Stiu ca ii pare.Dar am nevoie sa o vad.
Si mai mult,am nevoie sa spun tot.
-Trebuie sa înțelegi.zice cât de cat controlat
Aveam doar 32 de ani.Eram încă tanar.Iar tu....schimbarea a fost prea mare.Nu stiam cum sa reactionez.
-Si mama cum era nenorocitule?!
O lacrimă fierbinte mi s-a scurs din ochiul drept
Mama avea 18 ani când m-a născut.Si atunci o parasisei.i-am adus aminte
M-ai lăsat cu ea.O fetita speriată de lume de 18 ani fara nimeni sa o ajute si cu un copil.
Ai parasit-o si după câteva săptămâni te-ai întors.Ai văzut cât de distrusă era.Cum ai putut sa ii faci asta iar?
Ai idee măcar cât a plâns pentru tine?!
-Dar te avea pe tine.Credeam ca tu o sa o ajuți.
M-am dat un pas în spate de parca m-ar fi plesnit.Stiam
-Ce am zis..?
Am zâmbit amar
Aveam 13 ani.13!
Eram un afurisit de copil iar tu m-ai lăsat cu o femeie ca ea pe cap.
Da m-an descurcat.Dar ai idee cât de greu a fost.
Nu a răspuns
-Zi ai idee?!am tipat
-Nu nu am!
A strâns ochii de parca se astepta sa il pocnesc
Da am fost un las!
Am fost un nenorocit!
Ai tot dreptul sa fi supărat pe mine!
Sa ma urasti.
Dar nu te indoi niciodată ca te iubesc.Te-am iubit mereu, copile.
Si inainte si după.
Si îmi pare atât de rău.Pentru tot.
Aproape s-a terminat.Măcar a recunoscut.Dar mai este ceva ce vreau sa stiu.
-Atunci de ce m-ai lăsat sa mor?
Lacrimile mi se rostogoleau intr-o veselie.
Mi-am sters nasul si am continuat
De ce nu ai aparut când ai aflat ca sunt bolnav?
Esti medic.Cel mai bun dintre medici.De ce...când ai ajutat atâția oameni nu ai venit sa iti ajuți copilul.Pe mine de ce m-ai uitat?
De ce ai ajutat atâția alți copii si pe mine nu?
Acum si el plângea.O vedeam în spatele ochelarilor de vedere
-Pentru ca nu aveam cu ce sa te ajut.
Si-a plesnit mainile de coapse intr-un gest obosit de renunțare
Chimioterapia era simgurul lucru care te putea salva.Nu sunt magician,Deklen.
Eu doar fac operatii.
După ce...
Si lui i se stinge vocea
După ce chimio terapia nu a dat roade după atata timp...eu am inteles ca nu mai e nimic de facut
Medicina e o stiinta exacta.Nu exista poate.Daca un diagnostic este dat,asa rămâne.
Medicul tau a sperat.Eu am stiut.
Nu mai era nimic de făcut pentru tine de după primul an.
Nu mai puteai fi salvat.De nimeni.
-Ce legătură are asta cu tine?
Chiar nu înțeleg ce e cu discursul asta
A oftat adânc
-Daca m-ai fi vazut ca vin sa incerc te vindec,ai fi sperat.Ai fi avut incredere ca te voi salva.
Nu voiam sa te dezamagesc iar.
M-am prăbusit în genunchi si am început sa plâng atât de tare ca ma mir ca nu vine nimeni sa vadă ce se întâmplă
El m-a ținut în brațe în timp ce las am totul afara
Toata frustrarea,grijile, stresul si frica.
Când intr-un final m-am oprit, mi-a promis ca nu va locui cu noi si i-am muktumit pentru asta.
Nu mai am timp sa ma obisnuiesc cu el iar timpul petrecut cu el în casa ar fi ciudat si dureros, desi l-am iertat.
Dar mi-a în număr de telefon si m-a rugat sa il sun din când in când
Nu stiu daca o sa fac asta dar o sa păstrez numarul.
Am luat autobuzul spre casa,nu foarte nerăbdător sa ma întorc si când am ajuns în fața casei mi-am adunat toata forța sa intru.
Mama era pe canapea cu Melissa, în sufragerie uitandu-se la desene
Când voiam sa merg spre ele, Amanda a sărit în fața mea plina de ciocolată la gură si cu o cutie de înghețată în mâini.
-Hei Dekki.Am luat înghețată.
Vrei?
S-a întins spre mine ca si cum îmi spune în secret
Cea cu ciocolată e cea mai bună.
-Nu acum Ami.
-Te rog.a scheunat cu ochi mari de cățelușa si cu buza in afara de parca era gata sa plângă
Am zâmbit forțat si m-am lăsat intr-un genunchi.
-Poate doar o lingurita.am zis si am deschis gura
Ea mi-a pus înăuntru capătul unei lingurița din plastic cu înghețata de ciocolată
-Mama,chiar e buna.
-Ti-am zis?
A zâmbit superior luând si ea o linguriță.
-Sa nu uiți sa te stergi la gura.
Am mers in sufragerie si amândouă, mama si Melissa au sărit în picioare
-Hei dragule ,esti bine?a intrebat mama
Eu nu am bagat-o în seamă
-Melli putem discuta ceva singuri?
Ea s-a uitat încurcată când la mine când la mama apoi a ridicat din umeri
-Sigur.
Am ajuns în camera mea si am încuiat usa fara sa ea sa realizeze
S-a aruncat în patul meu ridicandu-se mai apoi în fund
-Deci despre ce vrei sa vorbim?mi -a zâmbit
-Despre avortul tau.
Zâmbetul i s-a topit ca o lumânare
-Poftim?
A sărit în picioare punandu-mi mana la frunte
Ii simteam mâna ca tremură
-Te simti bine, Dek?
Cred ca ai febră.
I-am luat mâna intr-a mea si apoi i-am lasat-o pe langa corp
-Melissa nu ma minti.
Stiu ca este adevărat.
Ea a inceput sa tremure si si-a lăsat capul în jos
-De unde stii?
-Contează?am strigat exasperat
De ce nu mi-ai zis?!
De ce nu ai-
-Facut avort?!a strigat si ea
Pentru ca nu era doar copilul lui.
Era AL MEU!
Aveam tot dreptul la el.Si el mi l-a luat oricum.
-De ce nu mi-ai zis?am intrebat iar
-Mi-ai fi cerut sa scap de el.a zis cu fata in palme
Nu puteam
-Sau as fi acceptat ca ti-l doresti atât si nu as fi zis nimic.
Ea mi-a zâmbit arogant
-Te cunosc destul de bine sa stiu ca nu ai fi acceptat.Ai face orice sa ma tii departe de bătrân
-Si asta e o vina?
Eram socat.Nu puteam sa cred ca foloseste dorinta mea sa o ajut impotriva mea.
-Da este!
E un copil nevinovat.Ce drept ai tu sau eu sa il omori?
-Chiar daca inseamna sa cresti copilul lui?
-Nu mai contează oricum.a zis cu capul plecat
A murit.Nu mai putem face nimic. Si e doar vina mea.Daca as fi fugit..
-Melissa.Tu trebuie sa înțelegi ca lumea nu se învârte în jurul tau si al perversului ala.Nu te-ai gandit măcar sa vorbim despre asta.Poate as fi acceptat poate nu.
Dar ai ascuns asta de mine.
Cum pot sa te mai cred?
-Presupun ca nu poți.a zis încet
Parca m-ar fi lovit cineva în piept
Vrei sa plecăm?
-Nu pleci nicăieri.Nici tu nici Amanda.Poate tu nu ma mai iubesti,daca m-ai iubit vreodata dar eu da.Si nu te las sa te întorci acolo.
Inainte sa îmi poată răspunde,am auzit-o pe mama țipînd de jos.
Am descuiat repede usa si am coborât jos,cu Melissa pe urmele mele.
Jos am vazut-o pe mama implorandu-l pe tatăl Melissei sa ii dea drumul Amandei
O ținea atât de strâns ca ma mir ca mai putea sa respire.
Picioarele micuțe i se zbateau in aer
Bărbatul agita un cutit de bucătărie ca sa o tina pe mama la distanță
-Da-o înapoi!i-a strigat mama
Nu e a ta!
-Ba exact a mea e doa-
Nu a apucat sa termine ca i-am tras un pumn în falca
S-a dezechilibrat si i-a dat drumul Amandei,care a rămas putin in genuchi curînd apoi a fugit la sora ei
Cât era încă aplecat i-am dat un cot in spatebărbatului cuvtoata puterea, astfel încât l-am doborât la podea.Dar apoi m-a injunghiat
în piciorul stâng
Am gemut prabusindu-mă la rândul meu din cauza durerii.
El s-a ridicat implicit dar repede si a ajuns deasupra mea,cu cutitul îndreptat spre inima mea, gata sa fie impuns
