Sfidând rațiunea

Capitolul 4

Jayden

Noul colectiv, la prima vedere, părea mai interesant decât mi-l imaginasem. Băieții au fost extrem de dispuși să se bage în seamă cu mine și să-mi prezinte situația. Ceea ce mie mi-a convenit fiindcă voiam să mă obișnuiesc cât mai repede cu situația. Eram nevoit s-o fac.

Ultima cursă la care-am participat a fost cam ilegală. Prin cam, voiam de fapt să spun că eu m-am convins singur, înainte de a lua parte la ea, că nu avea să se întâmple nimic rău. Doar că realitatea m-a mușcat de fund atunci când poliția a apărut pe neașteptate și ne-a reținut pe toți cei care nu am apucat să dispărem înaintea lor.

Acela a fost sfârșitul aventurilor mele. N-aveam să uit niciodată momentul când mama a venit să mă ia de acolo. Ea a fost tot timpul o persoană rece și drastică, dar atunci tratamentul ei prin reducere la tăcere a fost mai rău decât dac-aș fi primit o palmă. Știam că așa mă pedepsea ea. Apoi, acasă, după ce a aflat și tata noua mea pățanie, au urmat niște predici sănătoase menite să mă facă responsabil. Eram mai mult decât atât și o simplă cursă nu schimba asta, doar că ei nu știau aproape nimic despre mine, nu-și făcuseră timp să-l cunoască pe Jayden care crescuse mult fără ca ei să realizeze.

Doar că acum n-avea nici un rost să încerc să le mai explic ceva, nu e ca și cum dintr-o dată ar mai fi contat dacă lor le-ar mai fi păsat. Ceea ce era totuși puțin credibil. Așa că n-aveam altceva de făcut decât să mă conformez deciziilor lor. Nu eram încă major ca să-mi pot hotărî soarta. Nu încă.

Cât despre prezent, momentan eram copleșit de surpriza cu care mă confruntam odată ce-am văzut-o acea blondă minunată care mi-a dat peste cap toate concepțiile și principiile de până atunci. Colegii mei, cu care făcusem cunoștiință mai devreme, sporovăiau de zor în jurul meu și am redevenit atent la discuție doar când unul dintre ei m-a atins pe umăr și s-a uitat insistent la mine.

— Și ce zici frate, vii cu noi după ore să dăm o tură cu motoarele?

Mi-am luat un timp de gândire. N-aveam nici un plan, așa că ideea lor nu-mi părea chiar atât de proastă. Doar că... cumva ducea spre aceleași consecințe.

— Sunteți pasionați de motoare? am întrebat înainte de a răspunde.

Cel care părea liderul grupului de băieți, a ridicat capul părând a se umfla în pene. Îmi cam displăcea atitudinea lui de autosuficiență, dar am decis să-mi ofer timp mie și lui, să-l cunosc mai bine. Era posibil să trag prea repede o concluzie greșită.

— Sunt deja doi ani de când ne ocupăm cu asta, a zis el mândru. Oscar, așa îl chema, era un tip bine făcut, aveam mai mult kilograme decât mine și era și mai înalt cu câțiva centimetri. Pentru o clipă am avut impresia că pe viitor urma să duc o luptă cu el pentru supremația statutului de mascul alfa. Am participat și la câteva curse ilicite, a adăugat încrezut.

Se părea că totuși eram pe aceeași lungime de undă. Aveam hobby-uri asemănătoare.

— Bine, atunci ne întâlnim după ce terminăm. Eu am motorul parcat afară, am rostit ridicând din sprâncene. Știam că vorbele mele aveau să fie luate ca pe o provocare și deja eram curios să văd cât de buni erau la treaba asta cu care se lăudau atât.

Poate c-ar fi trebuit să-l chem și pe Cade să-și inaugureze noul motor. Deși dacă stăteam să mă gândesc mai bine, era posibil ca el să-mi dea și mai multe bătăi de cap. Dacă era ceva ilegal, el n-avea să participe, se ferea prea mult de probleme. Și exact asta-ar fi trebuit să fac și eu dac-aș fi avut măcar puțină rațiune. Până la urmă exact prostiile astea m-au băgat așa mult în belele. Dar parcă ceva nu mă lăsa să refuz. Poate faptul că voiam să le arăt alor mei că eram deasupra lor și că deși ei aveau putere de decizie asupra viitorului meu, tot eu eram cel care câștigam la final.