In the end (s)he was alone | dramione

|| Începutul Sfârșitului ||

Era o zi de luni noroasa. După furtună, se putea zări un mic curcubeu.

Draco era din nou în vechea lui casă, acea casă care îi trezea amintiri atât de dureroase. Nu mai stătea pe gânduri și incepuse să își facă bagajele. El, împreună cu părinții săi au încetat să fie devoratori ai morții. Atâta sânge și dușmănie pentru nimic. Pentru un nume care să nu fie rostit printre toți vrăjitorii? Pentru putere?

Gândul acesta îl înfioră pe Draco până la ultimul oscior. Niciodată nu a vrut putere sau faima. Voia ceva nou. Ceva pentru care merită să trăiască. Chiar să își dea sufletul pentru acel ceva. Voia un scop... un vis, dar după anii ăștia, inima lui Draco se rupsese puțin câte puțin.

După două ore, toată lumea a terminat de împachetat si erau gata de plecare.

'Ești gata dragul meu?' vocea Narcissei răsună în pereții conacului.

'Da' răspunse Draco cu o oarecare reținere.

Dar ceea ce el nu știa era că nu fusese niciodată gata.

Ceva a lăsat totuși în urmă când a plecat de la Hogwarts. Lumina lui. Hermione Granger. De atunci, numai la ea s-a gândit. Chipul trist, uitându-se la el cu furie, dar și cu puțină tristețe, parcă așteptându-se la mai multe de la el. Oricum, relația lor nu avea cum sa dureze. Diferențele dintre familile lor și statul de sânge ce era atât de important pentru tatăl sau ar fi fost un obstacol uriaș. Nu putea sa o pună în pericol. O plăcea, mult, dar nu destul de mult încât sa nu ii dea drumul.

Draco urcă primul în trăsura, apoi îl urmara părinții săi. Se mai uita odată spre vechea lui casa și trase perdeaua trăsurii.

Au ales să meargă ca încuiați azi. Să stea deoparte de magie ceva timp. Să se elibereze de toată presiunea și toate evenimentele recente. Cel mai mare gol în stomac, pentru Draco, era tatăl său. Când Voldemort a revenit, tatăl său a fost printre primii care i-au apărut în fața si i-au jurat credința. Tot el a torturat încuiații și sânge-mâlii. Nu știa la ce sa se aștepte în continuare de la el. Nu știa dacă mai putea sa aibă încredere în el.

'Bună ziua, Lucius, Draco, Narcissa.. '

'Bună ziua, Ruphus, casa e gata?'

'Da, casa e pregatita. Am aranjat-o special azi dimineață, știind că veniți și pot să vă asigur ca totul este la locul lui'

'Draco, îți place aici? Am ales una în stilul încuiațiilor, ce părere ai? Asa ne vom infiltra și noi printre ei'

Dar ce nu știa Draco era că și Hermione era în Londra. Și o vazuse. O vazuse pe fata care i-a lăsat, nu un gol în stomac, ci în inima.