Focul Inimii

Suspiciuni

In camera nimic anormal. Fereastra e deschisa, exact asa cum am lasat-o. Totul pare normal. Ce n-as da acum pentru super-mirosul vampirilor. Ah ce folositor ar fi fost acum. Dar nu... neinitiata de mine poate sa miroasa ceva? Doamne fereste!

Poate sunt doar paranoica. Poate e totul in capul meu. 

Imi iau niste haine curate din dulap si ma imbrac cat de rapid pot. Si super-viteza de vampir ar fi fost buna acum, dar neinitiata de mine ce sa faca cu asa ceva, nu? Nu e ca si cum ar fi super folositoare... 

De la atata paranoia si atata rau mi s-a facut foame..

Deschid usa camerei si dau sa ies din ea, cand o umbra se vede pe peretele din fata mea. Pare a fi umbra unui barbat destul de inalt.. cu cateva fire rebele ridicate in toate părțile si cu umeri lati. Mai fac un pas in fata si, spre "norocul" meu, podeaua scoate scârțâitul acela sumbru din cauza vechimii parchetului, iar umbra dispare. 

"Staaai!" Tip eu. Alerg după el... sau ma rog, incerc sa o iau in direcția in care a luat-o el, dar nu mai e nici un semn ca ar fi fost vreodată aici. Nu cred ca am avut vedenii... era chiar aici, in fata mea, in casa mea. 

Usa de la intrare se aude si eu tresar atat de tare incat ma lipesc instant de perete.
"Scumpo, am ajuns!". Se aude vocea tatei de la parter. Pfiiiu sunt doar părinții mei. Mi-a stat inima...

Oare cine era? Daca era vreun MCSPENCE? Nu se poate... nu ar veni atat de aproape. Am auzit ca nu sunt intocmai cei mai inteligenți, dar nu cred ca ar face un asemenea gest care cu siguranță e unul sinucigaș.

Practic alerg pana jos la parintii mei si ii îmbrățișez pe amândoi cu putere.
"O draga mea.. ce-i cu atatea afecțiune?" Intreaba mama mângâindu-ma pe spate.
"A fost cineva aici..." zice tata cercetand cu ochii camera, mijindu-i grav.
"Stiu... asta voiam sa va zic.." spun eu cercetand si eu la randul meu camera.
"Doar ca nu stiu cine..." ma intorc inapoi spre parintii mei care se uita precauti in jur.
"E inca aici!" Striga tata si urca cu super-viteza lui scările. Mama la randul ei il urmează, iar eu alerg ca o broască țestoasă in urma lor încercând sa ii prind din urma. Alerg si eu pana in camera mea, unde tata si mama se uita la patul meu cu baldachin roz si așternuturi înflorate de aceiași culoare.

Ma sprijin de tocul usii gâfâind si de abia putând sa respir... chiar trebuie sa ma initiez... nu mai merge asa...
Dupa ce mi-am recăpătat suflul, m-am apropiat de pat. Pe pat statea intinsa o bucata de hârtie neagra rupta prost.
"IMI PARE RAU" e scris pe ea cu cerneala alba. Sub bilet e un trandafir. Ma întind si ridic trandafirul. Primul rand de petale din exterior e negru, iar restul sunt roșii. Cum e posibil? Ce fel de trandafir mai e si ăsta? Petalele sunt catifelate sub atingerea mea.
Si la ce naiba se refera prin "Imi pare rau"? Ii pare rau ca aproape am facut un atac de cord din cauza lui sau ce?
Fara sa dau de inteles, incerc sa patrund in mintea lui tata.
"Foarte inteligent scumpo, dar trebuie sa te străduiești mai mult." Vocea lui tata rasuna in capul meu.
Incerc sa intru in capul mamei, dar si ea ma barează cu un "Buna incercare, scumpo!".
Oftez zgomotos din cauza nereușitei mele si ies din camera. Inca imi e foame, asa ca imi urmez planul initial si ma indrept direct spre frigider, de unde scot o salata. Ma asez la masa si incep sa mananc savurand fiecare furculita...

In momentul de fata sunt atat de furioasa, si totusi atat de speriata. Combinatia asta e atat de coplesitoare. Cum de a reusit sa se apropie atat de mult de mine? Daca m-o fi vazut in baie.. oare el a deschis usa? Cum de un McSpence a avut tupeul sa intre in casa mea? Si mai important... de ce? Daca imi facea ceva? Oricum nu eram eu prea atenta... eram atat de linistita si atat de goala.. nu mi-am imaginat ca o sa intre cineva in casa mea. Cum de nu am auzit?! Oh da.. aveam muzica la maxim. Bravo Anastasia! Daca se va intoarce? Daca o sa incerce sa imi faca ceva? Daca o sa ma atace? Daca nu voi putea sa ripostez? Stiu ca suna ciudat, un vampir sa nu poata sa riposteze, dar eu sunt inca neinitiata, deci puterile mele sunt minime. Am forta cat sa pot sa inving un om, daca ar fi cazul, sau chiar un urs sau orice alt animal, dar nu ma pot bate cu un vampir. Mai ales cu unul mult mai experimentat decat mine.  Plus ca neinitiera mea ma slabeste pe zi ce trece si cred ca in momentul de fata, nu sunt in stare nici sa mai sar peste"prapastia disperarii".