12 a.m. || h.s. ||

5 a.m.

5 a.m.

Mă ignorai. Asta făceai, mă ignorai şi nu îţi păsa de încercările mele de a repara relaţia noastră de prietenie. Îmi este greu, eşti o persoană imposibilă. Aveai momente când îmi adresai două, trei cuvinte şi altele când nici nu mă băgai în seamă, de parcă nici nu aş fi fost aici, lângă tine.

Încă încerc să lupt, dar nu ştiu de ce. Încă caut o soluţie, îmi doresc să dau timpul înapoi şi să nu fi fost plecat, dar sincer să fiu, nu regret ce am devenit. Acum sunt cunoscut şi am aproape totul. Nu înţeleg de ce nu te-ai bucurat pentru mine, mi-am îndeplinit visul. 

Am început să fiu gelos pe Niall şi pe Louis, nu înţeleg ce au ei în plus faţă de mine, de ce te înţelegi cu ei şi cu mine nu? Mă scoate din minţi asta, mă face să înnebunesc, încerc din greu să te fac să înţelegi că asta este ce mi-am dorit, că asta este visul meu din copilărie şi eu chiar vreau să mă ţin de el. 

Tu mă faci să regret, să mă îndoiesc de ceea ce sunt. Ai un efect, un efect care pe mine mă dă peste cap şi mă înnebunește. M-ai schimbat, nu ştiu dacă în bine sau în rău, dar ştiu că nu mai sunt la fel, fac gesturi pe care eu nu le efectuam în trecut. 

Mă simt din ce în ce mai obosit şi nu mă mai pot concentra. Urăsc asta, dar nu te pot urî pe tine. Aş dori să-ţi dăruiesc un buchet de flori, dar sunt sigur că mi le-ai da cu ele în cap, poate te-ai schimbat tu, dar eşti uşor de citit.

Ştii ce mă miră? Mă miră faptul că de când ai început să te înţelegi cu ei, ai început să îţi pese cum arăţi, ceea ce nu este ceva obișnuit pentru tine, tu erai tu, nu îţi pasă cum arătai. Erai frumoasă cum erai înainte, nu aşa, dichisită cu fond de ten şi fard. 

Cred că este a mia oară când spun că îmi este dor de trecut, îmi este dor de bentiţa roz, bentiţa noastră. Mă întreb, oare mai ai brăţara care ţi-am dat-o când am plecat? Sper s-o mai ai, era un obiect foarte important pentru mine. 

Oare ştii că am început să-i cer sfaturi lui Gemma în legătură cu fetele? Când a auzit ce i-am spus, ea a izbugnit în râs, dar dupaia s-a uitat serioasă la mine şi mi-a spus că fetelor le plac complimentele. Ceea ce nu ştie ea este că tu urăşti complimentele, mai ales când ele nu sunt adevărate. 

Eşti foarte complicată şi câteodată urăsc asta. Oare de ce nu poţi fi că celălalte fete? Dar dacă ai fi ca celălalte, atunci nu ai mai fi tu, aşa cum îmi place mie. Totul este foarte complicat, foarte, foarte, foarte complicat. 

Urăsc că am venit în Redditch, dar iubesc toată această complicaţie. Complicat, nu?