Protejând-o

Capitolul VIII

     Îl duc în jurul gâtului, încheindu-l, și îl privesc în reflexia telefonului. Mi-a fost dor sa simt răceala lui pe piele.

     -Rachel.

     Mă întorc încet spre Chase care stătea sprijinit de tocul ușii, ținând în mână telefonul. Pare nervos, și o ascunde bine, însă dintr-un motiv ciudat îl pot citi cu ușurință.

     — Ce s-a întâmplat? Întreb și mă întorc la a strânge în mare lucrurile, punând cutiuta-cub într-un sertar. Credeam că ai plecat.

     — Și să te las singură? Întrebă retoric și clatină din cap cu hotărâre, făcându-mă să zâmbesc ușor. Voiam să-ți spun că au ajuns părinții tăi.

    Arunc mormanul de cârpe din brațele mele înapoi pe podea și sar peste scaunul de la birou trântit, grăbindu-mă spre ușă. Tropăiturile mele pe scări i-au făcut pe mama și pe tata să vină pe hol. Le-am sărit în brațe, bucurându-mă să-i văd teferi.

     — Cât mă bucur că sunteți bine! Unde ați fost? Ce s-a întâmplat aici? Întreb rapid dându-mă un pas în spate.

     — Am ieșit să facem cumpărăturile săptămânale. Iar când ne-am întors am găsit asta, spune tata și arată spre living.

     Mă încrunt imediat căci un detaliu îmi revine în minte, făcând ca totul sa fie și mai încurcat pentru mine.

     — Dar... m-ai sunat. Am primit un apel de la tine și n-am auzit decât zgomote de spărturi. Credeam că ai pățit ceva, de aia am venit, îi spun  mamei și îmi fixez privirea pe ușa de la intrare.

     Mama clatină din cap, ștergându-si obrajii umezi și palizi.

     — Nu. Abia când am ieșit din supermarket mi-am dat seama că mi-am uitat teleofonul acasă. Nu aveam cum sa te sun, gâză. Acum, însă, trebuie să anunțăm poliția, spune și ia teleofonul tatei, mergând spre living, urmată îndeaproape de tata care oftă profund.

     Rămasă în hol doar cu Chase, merg spre scări și le șterg puțin cu mâna de pământ, așezându-ma pe ele, trecandu-mi mâna prin păr. Chase se rezemă de peretele din fața mea, rămând tăcut, privind podeaua murdară.

     — Totul mi se pare ciudat, șoptesc cu ochii închiși însă Chase pare a mă fi auzit căci își ridică privirea spre mine, fixându-mă cu albastrul rece, dar cald în același timp, al ochilor lui.

     — Să zicem că hoții au ales să îmi vandalizeze casa, da? Trecând peste faptul că au ales să o facă în toiul zilei, nu ți se pare ciudat că nu lipsește nimic din casă? Și, din câte am văzut toată dezordinea asta arată de parcă...

     Tac câteva clipe, încercând să mă exprim cât mai bine, căci acum în capul meu e o totală harababură.

     — ...de parcă ar căuta ceva, mă completează Chase și aprob din cap, sprijinindu-mi coatele de genunchi, începând să mă joc cu semiluna atârnată de lănțișorul de argint. 

    Mă ridic de pe trepte, scuturându-mi scurt blugii de praf și merg spre living, găsindu-mi părinții în toc, privind triști spre haosul din încăpere. Îi îmbrățișez strâns, încercând să-i încurajez.

     — Totul va fi bine, spun încet iar ei oftează, răspunzand îmbrățișării.

     — Tu nu se trebui sa fii la muncă? Știe șeful tău că ai plecat? Mă întreabă mama și mă blochez, amintindu-mi că n-am apucat să-i las niciun mesaj lui Trevor.

     Văzându-mi expresia, mamei i-a fost ușor să-și dea seama că am plecat fără să spun ceva. De parcă aș fi avut timp! În acele momente îmi doream doar să ajung cat mai repede acasă, să aflu ce s-a întâmplat.

     — Aiurito. Haide, fugi înapoi la treabă. Ne descurcam noi de aici, spune mama și îmi mângâie părul.

     — Dar... Vreau să rămân. Nu vă las iar singuri!

     — Nu-ți face griji. Am fost doar victima unor hoți, nu e nimic prea grav, spune și privește peste umărul meu. În plus, prietenul tău așteaptă. Ar trebui sa pleci.

     Îmi amintesc de Chase și, privind scurt peste umăr, îmi dau seama că l-am târât într-o situație cu care nu avea nicio legătură. Și mă simt aiurea.

     — Bine. Să mă anunți dacă poliția află ceva, spun și-i mai îmbrățisez o dată înainte de a ieși din casă, urmată de un Chase gânditor.

     În mașină îmi pun centura și privesc încă o dată casa înainte de ne îndepărta pe stradă, în urma noastră oprind câteva mașini de poliție cu girofarele aprinse.

     Și, jucându-mă iar cu lănțișorul, îmi dau seama că, începând de acum, viața mea va deveni mai complicată.

*****

Whaaaaat?

Okey. Hello, eu sunt Ade si bine v-am regăsit la un nou capitol aici, la cartea mea.

Asta a sunat ca un intro al vreunui vlogger. :)))
Oricum, sper că v-a plăcut capitolul și sunt taaare curioasă să vă citesc părerile. Deci nu ezitați să le lăsați acolo, la comentarii. Le citesc și răspund la toate, I pinky promise! ❤

Va pup și vă îmbrățișez cu drag! Mulțumesc că citiți chesiuța asta a mea. :)) ❤