Seducție (Finalizată)

Capitol 30- Eva

30.Eva

-Nu-mi spune că ai uitat, doamne arăţi îngrozitor, spune Antonia făcându-şi loc pe lângă mine în acelaşi timp şi intrând în casă.

Închid uşa şi îmi înfăşor mai bine patura pe mine.

-De fapt, chiar am uitat. E sâmbătă?

-Tu vorbeşti serios? întreabă Antonia, privindu-ma chiorâş. Şi când naibii ai mâncat ultima dată, arăţi atât de slabă.

Mă foiesc de pe un picior pe altul, apoi aleg să mă aşez pe marginea canapelei.

-Am fost într-o stare mai nasoală. Nu am avut chef să mănânc, răspund încet.

-Lucrul ăsta se va schimba chiar acum. Du-te să-ţi faci un duş, apoi te îmbraci frumos şi ieşim, adăugă Antonia bătând din palme, de parcă acest lucru m-ar zori să fac ceea ce-mi spune.

-N-am chef să ies, nu te supăra pe mine.

-Haide Eva, termină! Ba să ştii că mă supăr. Şi nu sunt prea simpatică atunci când sunt supărată, spune ea începând să râdă.

Oricum aveam de gând să ies să fac nişte cumpărături, dar să merg într-un loc unde să socializez, e prea mult. Nu prea mă simt în stare şi aici nu e vina lui Lucas sau a Dianei, ci doar a mea. Nu am chef de nimeni.

Văzând că ezit şi trag de timp, Antonia vine lângă mine şi mă ia de umeri, făcându-mă să o privesc în ochi.

-Mergem să mâncăm, apoi să bem ceva. Dacă nu te vei simţi bine, promit că te aduc înapoi fără să comentez. Hai să ieşim, te rog.

Mi-a vorbit cu atât de multă căldură, încât mă simt vinovată.

-Promiti să mă aduci înapoi dacă nu vreau să rămân? întreb, pentru a o fi sigură că nu mă păcăleşte.

-Promit, răspunde ridicând mâna ca şi când ar face un jurământ suprem.

Chicotesc la gestul ei de cercetaşa în timp ce mă îndrept către baie.

-Nu durează mult, poţi să iei un suc din frigider dacă vrei, strig înainte să dispar în spatele uşii.

-Sunt bine, nu-mi trebuie nimic. Vrei să-ţi caut eu ceva de îmbrăcat? întreabă Antonia, venind după mine în dormitor.

Ştiu că nu o cunosc suficient de bine, dar din nu ştiu ce motiv, mă simt bine în prezenţa ei. Împărtăşim o oarecare familiaritate cu toate că e totul relativ nou intre noi, dar asta nu înseamnă că aş avea încredere să-mi aleagă cu ce să mă îmbrac. Am experienţa Dianei, care pentru o ieşire în oraş m-ar fi gătit de nuntă şi alta nu.

-Mersi dar mă descurc. Ştiu deja ce să-mi iau.

Fac abstracţie de ea şi intru în baie. Dau drumul la duş şi după ce îmi desfac patura din jurul trupului mă afund sub ropotul apei. Mă spăl repede, pentru că nu vreau să o las pe Antonia să aştepte.

N-am de gând să mă îmbrac prea simandicos. O să-mi iau nişte blugi şi un hanorac, eventual şi o şapcă. Nu vreau să atrag atenţia nimănui, îmi pare rău dacă Antonia crede că va fi rost de agăţat ceva în seara asta. Din partea mea cel puţin, iese din discuţie.

După ce termin, îmi îmbrac hainele nu prea drăguţe, dar curate şi îmi prind părul într-o coadă la spate. Ignor idee de sapca. Mă dau cu puţin fond de ten pe fata pentru că nu vreau să arăt chiar ca o moartă. Renunţ în a-mi pune vreun alt fel de machiaj pe chip, pentru că nu-i văd rostul.

-Sunt gata, zic intrând în sufragerie.

Antonia sta cu spatele rezemat de colţul ferestrei privind în zare. Când da cu ochii de mine, strâmbă din nas.