Seducție (Finalizată)

Capitol 29- Eva

-Eu nu plec, spune Ralf imediat.

-Ba da Ralf, Eva are dreptate... trebuie să mâncăm ceva, îl contrazice Cornelia luându-l de mână.

Gestul aproape neimportant la prima vedere, este unul măreţ atunci când priveşti în amănunt. Nu ştiu ce a făcut-o pe Cornelia să se poarte aşa, însă mă bucur. Acest lucru îi va face bine Dianei. Să-i ştie pe cei mai importanţi oameni din viaţa ei alături de ea şi în plus înţelegându-se bine, o va face fericită.

Din nou junghiul legat de faptul că eu nu îi voi însoţi îmi înţeapă inima, dar aleg să-l ignor.

O să fie bine!

-Nu pot să plec. Nu pot să o las singură, spune Ralf amărât.

-Uite ce e şi mie mi-e greu, dar trebuie să ne gândim că dacă ne îmbolnăvim nu vom mai fi buni de nimic. Niciunul dintre noi, spune Cornelia fixându-l cu privirea.

-Nu fi căpos. Dacă intervine ceva promit să te sun imediat. În plus nu va fi singură, eu sunt aici şi n-am de gând să plec toată noaptea, completez şi eu întărind spusele Corneliei.

Ralf îşi băgă mâinile în buzunar şi pufneşte pe nas.

-Bine. Cum ziceţi voi de această dată, bombăne crezând că nu-l aud.

Culmea este că înţeleg de ce este atât de dornic să rămână. Dacă cumva se trezeşte Diana, vrea să fie aici. Vrea ca ea sa vadă ca-i este alaturi.

-Nu mai comenta atât. Mâine la prima oră vă aştept, le spun ridicându-mă de pe scaun şi făcându-le semn cu mâna, spre uşă.

Cornelia îşi ia geanta, o pupa pe Diana pe obraz, îi mângâie mâna şi apoi se îndreaptă spre ieşire.

-O să te aştept afară Laur.

-Vin imediat, răspunde acesta, fără să o privească.

Mă gândesc că simte nevoia să fie câteva clipe singur cu Diana aşa că mă întorc cu spatele şi mă uit pe fereastră. Faptul că nu-l văd ce face nu mă împiedică să nu-l aud.

-Te iubesc, nu uita că tu eşti totul pentru mine. Nu voi lipsi decât câteva ore... apoi mâine dimineaţa vom fi din nou împreună. Fii tare şi nu uita că te iubesc şi aş face orice pentru tine.

Cuvintele lui îmi aduc lacrimi în ochi pe care cu stângăcie încerc să mi le şterg fără a atrage atenţia lui Ralf.

-Noapte bună dragoste, adăugă el înainte de a o săruta.

Mă întorc către el şi-i zâmbesc timid. Mă priveşte şi el câteva clipe apoi îmi întoarce zâmbetul.

-Pentru orice schimbare mă suni... mai ales dacă se trezeşte.

-Fii fără grijă, spun oftând. Mergi şi dormi câteva ore. Ne vedem dimineaţa.

Rămân singură lângă Diana şi încerc să mă relaxez, ignorând gândurile legate de faptul că de mâine nu o voi mai vedea. O să-fi mie foarte greu fără ea, iar faptul că este în joc viaţa ei mă face să mă simt şi mai rău. Sunt atât de stresată şi încordată încât nici nu simt atunci când mâna Dianei se încleştează cu mâna mea.

-E...va!

Îmi aud numele şi realizez că cea care mă strigă este Diana. Sar ca arsă de pe scaun şi mă aplec asupra ei cu lacrimile jucându-mi în ochi.

-Hei, poţi vorbi... spun, privind-o cu atenţie. Mi-a fost dor de tine!

-Mi-e sete, spune Diana cu o voce stinsă.