Everything is possible...

Capitolul 5 - Impossible

Când ajung acasă, el îl ținea în brațe pe Lulu, părând că cei doi s-au împăcat.

- Bună! Ai ajuns deja?
- Bună! Dar te simți bine? Ce e cu tine de îl ții pe Lulu în brațe și nu mai țipi la el? Ce s-a întâmplat cât am fost eu plecată?
- Adică? Care e problema? Nu îți convine că mă înțeleg cu Lulu, puiuțul meu? Zice el afișând un zâmbet poate prea larg și bizar oarecum.
- "Puiuțul tau"?? Ce?? Tu ai innebunit de tot?
- Nu... Ăăă... Uups... Cred că nu trebuia să spun asta.. Văd că te deranjează. Ce e? Nu mai vrei să mă înțeleg cu Lulu? Spune făcând pe inocentul, parcă imitându-mă pe mine.                   

Se pare că cineva a devenit răzbunător dintr-o dată.

- Nu mă mai imita, ai înțeles? Și crezi că eu nu văd ce incerci tu să faci? Dă-mi-l pe Lulu!
- Nu așa, mami... Spune cuvintelele magice!
- Ești imposibil!
- Răspuns greșit.
- Ahh... Nici nu iți imaginezi cât de mult te urăsc în clipa asta! Zic eu nervoasă, aproape smulgându-l pe Lulu din brațele lui.

În orice caz, mă duc sus cu Lulu, înșirând pe drum o serie de cuvinte și expresii nu foarte ortodoxe la adresa lui Ryan. 

Când ajung în camera mea, îl las pe Lulu jos, începând să mă dezbrac de hainele acestea și să mă îmbrac cu altele ca să mă duc la serviciu.

Intru în clinică și o zăresc pe Emily, cu același zâmbet binevoitor pe care îl are întotdeauna și o salut. Apoi intru în cabinet și îl zăresc pe Matt. Părea foarte preocupat cu niște seringi.

- Bună dimineața! zic eu.
- Ăhăm...
- Ce faci cu seringile alea? Ești așa de ocupat încât nici nu îmi răspunzi la salut?

Lasă seringile din mână și mă privește lung.

- Bună dimineața! Dar care e motivul zâmbetului acesta al tău?
- Dar nu zâmbesc...
- ...Ce a mai făcut noul tău vecin, așa zis proprietar "din greșeală" al casei tale de te-a făcut să zâmbești așa?
- Poftim? zic eu privindu-l urât. Nu e din cauza lui... Doar... Vezi-ți în continuare de seringile acelea și nu-mi mai adu aminte de urâciosul de Ryan.
- Dar tocmai tu ziceai mai devreme că de ce sunt așa de ocupat și nu te bag în seamă, iar acum îmi zici tocmai opusul să fac...
- Nu. Doar... Vorbim în pauza de masă, ok?
- Cine a zis că am să stau cu tine la pauza de masă? Poate azi stau cu Emily, cu Jennifer...
Mă uit urât la el din nou și încerc să îmi văd și eu de treburile mele.

***

După multe ore de muncă, dar și momente amuzante, petrecute la pauza de masă, când i-am povestit lui Matt ce mi s-a mai întâmplat între timp, am sosit acasă.

Intru în casă, fără a rata un moment perfect în care să caut alarmată cheia prin geantă, ajungând să împrăștii înfuriată tot ce am în ea pe jos, în fața ușii, iar în final să fac glorioasa descoperire că o aveam în mână în tot acest timp.

Oricum, chiar de la intrare aud sunete suspecte venite din dormitorul meu.

Hmm? Oare o fi intrat cineva, vreun hoț în casă și s-a întâlnit cu Ryan care, fiind un papă-lapte, cel mai probabil a strigat-o pe mami și a incercat să se ferească din calea hoțului... Mda... Mai bine iau un făcăleț din bucătărie ca să mă apăr.

Merg tiptil până la camera mea, până ajung în dreptul ușii. Se aude parcă un țipăt.

Oh! Doamne! Oare ce se aude?
Uh. Leila, fii puternică! Du-te și loveste-l pe idiotul acela de hoț, să facă pe el de frică.

Apăs încet pe clanță și deschid ușa, intrând în cameră.

- Haiaa! Te-am prins, hoțule!
Strig ținând făcălețul amenințător, gata să lovesc.

Însă nu se întâmpla nimic din ceea ce credeam eu că se întâmplă. Era doar Ryan cu o tipă blondă care se călăreau mai ceva ca la un rodeo. Se uitau amândoi extrem de ciudat la mine, de parcă aș fi fost o psihopată.

Adevărul e că nu des se întâmplă ca în timpul unei partide de sex să intre peste tine în cameră o femeie cu un făcăleț în mână strigând "Te-am prins, hoțule!".

- Leila? Ce faci?? Ai luat-o razna??

- Ămm... eu...

- Tu ce? mi-o ia el înainte cu un aer batjocoritor, abținându-se să nu râdă de mine.

- Credeam că e un hoț in camera mea sau ceva...

Ryan începe să râdă, și pot să văd foarte clar cum femeia de pe pat încearcă din răsputeri să nu râdă și ea.

- Să ghicesc! "Micuța luptătoare kung fu" și-a propus să-l atace pe așa-zisul hoț cu o lovitură de făcăleț? zice râzând zgomotos.

Eu mă uit extrem de urât la el în acest timp, lucru pe care se pare că-l observă și tipa misterioasă de pe pat.

- Îmi place așa.. Ai evoluat la făcăleț, nu? Ce?? Gata?? Deja s-a dus moda aceia cu "Vine hoțul, şpoc mătura pe spinare"? continuă el, râzând de mine.

- Hei! Nu mai râde de mine! Și pot să știu și eu ce cauți cu tipa asta călărindu-vă în camera mea?

- Adică? Nu căutam nimic, măi, stai liniștită, spune făcându-mi cu ochiul. Poate doar orgasmul... Continuă să-mi răspundă el în bătaie de joc.

- Ryan! Vorbesc serios!

- Și eu vorbesc și mai serios! Așa că ieși afară din cameră și nu ne mai deranja!

- Ce?? Nu poți să mă dai afară din camera mea așa, Ryan! Te anunț că e patul meu ăsta... Eu unde dorm? zic cu lacrimi în ochi, aproape să-mi pierd firea.

- Uhh... Ce enervantă mai ești!

Spune vizibil iritat și se întoarce către blonda din pat:

- Eu am ceva de rezolvat. Vin imediat, honey, să continuăm ce am inceput.

Ryan începe cu mine un dialog care mie mi se pare mai mult o mustrare pentru ce am făcut.

- Uite ce e, Leila, aceasta e casa mea și am voie să fac ce vreau eu în ea, ok? Dacă eu vreau să fac sex cu o tipă în casă, fac. Și ce dacă suntem în camera ta? Ce? E cumva proprietatea ta acum? Nu mai are voie nimeni să calce în ea? Și cu dormitul, găsești tu un loc în care să dormi. Pe canapea nu e bine de dormit? Pe jos dacă pui o saltea, ceva, e chiar confortabil, nu e ca și cum îți intră podeaua în spinare și nu poți dormi. Ai înțeles? continuă să mă certe, țipând.

- Ryan! îl strig eu. Nu fi absurd! Doar nu am făcut nimic rău! Doar am intrat în camera mea, am crezut că e vreun hoț și m-am speriat, atâta tot. De ce trebuie să fii așa de rău cu mine? strig enervată la culme.

- Nu sunt rău cu tine! Acum plec că am treabă!

- Mai bine! Poate te și pierzi pe drum! Strig eu în timp ce acesta merge spre camera mea. 

Ahhh... Îl urăsc așa de tare în clipa asta pe Ryan încât sunt în stare să îl lovesc și să-l înjur o oră întreagă, dar, sincer, el e cel care m-a lăsat să stau în casa aceasta și trebuie să mă conformez regulilor lui. Dar jur că mâine mă răzbun pe el. O să-l fac să vrea să plece el din casă de frica mea.

Hei! Sper că vă place noul capitol, am muncit ceva la el.  

La media e Matt - Lucky Blue Smith.