Cântecul Kazarinei

Capitolul 7.

⠀⠀⠀

⠀⠀⠀- Nu te-am mai văzut de mult, băiatule sirenă. Te-ai dus să cânți pe vreo stâncă să ne furi iar echipajele?

⠀⠀⠀Răsuflu nervos pe nări și mă întorc pe călcâie. În spatele meu stă mândru nimeni altul decât Flin. Corpul lui e sprijinit de perete, iar privirea i se mută când pe mine, când pe Kazarina. Fața lui capătă o mimică ciudată. Una pe care nu am mai văzut-o înainte. Acesta deschide gura să spună ceva, dar apoi o închide la loc, parcă neștiind ce să mai spună. Nu e ceva tipic lui.

⠀⠀⠀- Credeam că șobolanii au fost omorâți la ultima deratizare. Se pare că au uitat unul, remarc eu răutăcios.

⠀⠀⠀Nu știu de ce am atâta curaj să spun asta. Poate vreau să mă dau mare în fața Kazarinei, poate nu vreau să fiu călcat în picioare din nou. Oricum ar fi, mă simt bine că am zis-o.

⠀⠀⠀Flin mărește ochii surprins de replica mea, apoi face cel mai neașteptat lucru: râde.

⠀⠀⠀- Ce amuzant ești, prietene!

⠀⠀⠀- Ei bine, tu ești un rat- Stai, ce? fac o pauză și mă încrunt drastic înspre el. Tu tocmai mi-ai zis " prietene"? întreb destul de mirat.

⠀⠀⠀Flin vine cu pași mari spre mine, mă apucă ne umăr într-o încercare de a fi prietenos - ceva netipic lui, apoi spune:

⠀⠀⠀- Ce glumeț ești azi! vorbește pe un ton amuzat. Acum, hai să vorbim puțin, mă îndeamnă el destul de grăbit, iar eu devin și mai încruntat. Haide! repetă pentru a doua oară, încercând să nu pară scos din sărite de încăpățânarea mea.

⠀⠀⠀- Nu-

⠀⠀⠀- Elisei, vino naibii odată, mă înrerupe Flin pe o voce joasă, și mă strânge de umăr ca să-mi dea de înțeles că nu am alte variante.

⠀⠀⠀- Stai puțin, Kazarina, o rog eu pe blondă, apoi las un oftat să-mi scape printre buze. Vin imediat înapoi la tine să depunem plângerea, îi vorbesc eu, oferind un zâmbet vinovat. Ea ne privește atentă - mai mult pe Flin - , apoi aprobă din cap.

⠀⠀⠀Flin nu ezită vreo secundă și mă târăște până în colțul sălii de așteptare unde nu putem fi auziți prea bine.

⠀⠀⠀- Ce e cu tine, Flin? De când suntem noi prieteni? De când îmi vorbești tu așa? îl bombardez eu instant cu un șir de întrebări. Te simți bine? adaug, vrând să-i pun mâna pe frunte să văd dacă nu cumva are febră. Acesta doar mă privește enervat și îmi plesnește mâna.

⠀⠀⠀- Sunt foarte bine, și am nevoie de grijile tale, spune el pe un ton destul de arogant, eu dându-mi ochii peste cap. Spune-mi, Elisei, cine-i fata care a venit cu tine? acesta rânjește și face o mișcare cu capul spre Kazarina, care aștepta să termin conversația. Nu-mi faci și mie cunoștință cu ea?

⠀⠀⠀Îl privesc cu o expresie amuzată, după care surând la auzul cererii sale prostești. De parcă l-aș fi ajutat cu ceva pe nenorocitul ăsta.

⠀⠀⠀- Deci asta era? îmi ridic eu o sprânceană. De ce te-aș ajuta? Nu crezi că vrei cam multe de la mine? dau să plec de lângă el, dar mă oprește prinzându-mi brațul.

⠀⠀⠀- Haide, Elisei, mă roagă el, dacă faci asta, promit solemn să te las în pace cu tachinările, reproșurile, împinsăturile... În fine, te-ai prins tu.

⠀⠀⠀- Nu dau nici doi bani pe promisiunea ta, Flin. Cu toții știu că ești absolut orice, dar nu o persoană de cuvânt. Și în plus, nu am de gând să o las pe Kazarina pe mâna ta. De fapt, nimeni nu ar trebui să-ți suporte prezența.

⠀⠀⠀- Haide, vreau doar să vorbesc cu ea puțin, insistă el, iar eu îmi dau ochii peste cap.

⠀⠀⠀- Du-te și vorbește cu altcineva. Kazarina nu-i la fel ca fetele cu care te etalezi tu, spun eu.

⠀⠀⠀- Mamă, nici nu ai idee cât aș vrea să-ți dau una acum, mormăie el enervat.

⠀⠀⠀- Eu zic să dai, îi sugerez acestuia. Măcar așa îl va cunoaște pe adevăratul Flin, nu pe tipul drept care te dai de față cu alții.

⠀⠀⠀- Știi ceva, Elisei? Ți-o ceri singur unele situații, îmi reproșează băiatul. Eu doar îmi dau ochii peste cap, și dau să plec pentru a nu știu câta oară, dar acesta mă oprește din nou.

⠀⠀⠀- La naiba, ce vrei să fac să îmi faci cunoștință cu ea? acesta îmi pune altă întrebare, ia

⠀⠀⠀- De ce ai nevoie de mine să vorbești cu ea? Du-te singur! oftez exasperat.

⠀⠀⠀- Nu pot face asta, își misca el caoul în sens negativ. De când ai venit în secție se ținea numai după tine, am văzut eu. Poate dacă bagi ceva drăguț despre mine, de exemplu că sunt un băiat de încredere...

⠀⠀⠀Mă strâmb.

⠀⠀⠀- Că sunt onest...

⠀⠀⠀Încă o strâmbătură.

⠀⠀⠀- Și că sunt un adevărat gentlemen, poate...

⠀⠀⠀- Ce crezi, o să iasă cu tine? îl întreb pe un ton sarcastic.
⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀
⠀⠀⠀- Normal, vezi că știi unde bat? surâde el. Vreau să-l contrazic, dar sunt înretupt de o voce bine cunoscută mie.

⠀⠀⠀- Elisei! vocea tatei se aude în întreaga sală, iar eu îmi întorc capul și îl zăresc lângă ușa de la intrare, privindu-mă mai serios ca niciodată.
⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀
⠀⠀⠀- Nu mai sta la bârfe și vino la mine în birou; trebuie să discutăm ceva important, termină el de vorbit, apoi îmi face semn din mână să îl urmez spre coridorul cu birouri.

⠀⠀⠀- Dar Kazarina--

⠀⠀⠀- Discutăm doar noi doi momentan. Kazarina poate aștepta. Acum, mișcă-te!

⠀⠀⠀Oftez și aprob din cap, apoi, înainte de a pleca mă întorc spre Flin.

⠀⠀⠀- Nici să nu încerci să faci ceva, încerc eu să-l ameninț.

⠀⠀⠀- Că dacă nu, ce? O să mă bați? întreabă amuzat, apoi îmi face cu mâna în semn de la revedere, doar că gestul asta se traduce la el ca un " dispari ".

⠀⠀⠀- Serios, Flin-

⠀⠀⠀- Da, prietene, promit că voi sta eu cu ea, mă asigură el. Poți conta oricând pe mine, zice pe un ton mai ridicat, astfel încât sa audă și Kazarina. Aceasta doar își întoarce capul și ne privește confuză de pe scaun.

⠀⠀⠀- Haide, Elisei, du-te, mă îndeamnă el, te așteaptă tăticu', adaugă batjocoritor, după care trece pe lângă mine și mă lovește cu cotul în umăr.

⠀⠀⠀Îl privesc lung pe Flin pentru ultima oară, apoi merg în direcția tatei cu pași apăsați. El deja mă aștpta încruntat, apoi, când ajung în dreptul lui, bagă mâna în unul din buzunarele de sus ale uniformei și scoate o chieie argintie pe care o folosește să descuie ușa biroului.

⠀⠀⠀Îl urmez înăuntru, închizând ușa în urma mea. Tata băga cheia înapoi în buzunar, apoi se așează pe scaunul din piele poziționat în spatele biroului. Eu mă așez pe unul din scaune; în fața lui. Expresia lui serioasă nu s-a schimbat vreun moment.

⠀⠀⠀- O să trec direct la subiect, fiule. Vreau să facem o expediție în zona Ochiului Lunii, locul unde ne dispar navele cel mai des. Vom fi pregătiți cu arme, harpoane, tunuri, tot ce este necesar, dar avem nevoie încă un lucru, spune el spre sfârșit, după care face o pauză. De tine.