His picture (s.m)

Treizeci si sapte

   Eram in parcul meu preferat.Incercam sa compun un cântec de câteva luni însă nu imi ieșea niciodata.
   Rupeam pagina după pagina.Aveam atâția nervi încât am lăsat chitara de o parte și m-am lăsat pe spate,pe pătură.
Am auzit niște pasi in spatele meu așa ca m-am întors.
   —Hei.l-am văzut pe brunetul cu gropite care s-a Așezat mai apoi lângă mine.
  —Hei.am zâmbit și m-am ridicat.
  —Ce încercai sa faci?a spus acesta,uitându-se la geanta mea plină cu foi mototolite.
—Un cântec.
—Ai nevoie de ajutor?
—Da.Nu am inspirație deloc.
Mi-a luat fata in palme și și-a presat buzele de ale mele.Ramasesm stana de piatra dar intr-un final i-am răspuns.M-a tras mai aproape și mi-a mângâiat obrazul după ce a sfârșit sarutul.
—Acum ai inspirație?
—Mhm...mai fa-o odata și iti spun.
Am spus chicotind.