Dragoste Cu Năbădăi

ORGOLIUL, mai presus de orice

-Bineînțeles! Suntem patru oricum, dar jucăm pe etalate, așa e mai mișto!
-Ok! Rummy să fie, fu de acord Maria.
- Și mie îmi place mult, dar va trebui să mă învățați, până acum m-am jucat doar pe tablă.
- Ok! Merg să aduc Rummy și pătura și ne vedem aici, spuse Cassie nerăbdătoare.
- Dar nu te poți căra cu toate, vin să te ajut! Îi spuse Alex cu entuziasm.
- Să mergem! Dacă vii și tu, putem lua și suc și semințe.
- Nu! Spuse Maria pe un ton grav.
Cassie și Alex o priviră întrebător.
- De data asta fac eu cinste! Reluă Maria. Ana, vii cu mine?
- Sigur! Spuse ea sprintenă.
Alex și Cassie pufniră în râs și plecară spre blocul ei. Cât timp o așteptă pe ea, i se făcu poftă de o acadea, așa că intră într-un magazin și cumpără două acadele. Când Cassie își făcu apariția, el îi întinse acadeaua nedesfăcută.
- Asta e pentru tine, să te mai îndulcească nițel!
Cassie dădu ochii peste cap și îi smulse acadeaua din mână.
- Dă-mi-o! N-am mai mâncat de când eram copil.
- Că acum oi fi vreo femeie matură, te pomenești! O luă el peste picior.
- Mulțumesc pentru acadea, Alex! Să ne întoarcem la fete, nu vreau să ne înjure.
Cassie se plânse pe drum că nu-l înțelegea deloc pe Derviş, nu știa de ce comportamentul lui era atât de cameleonic. Ajunseră în sfârșit la Maria și la Ana, care cumpăraseră o sticlă mare de suc, pahare de unică folosință, pungi de semințe și cu sare și fără, dar și două feluri de chipsuri.
Cassie nu se mai putu abține și izbucni în plâns. Maria o luă în brațe din reflex și îl întrebă pe Alex prin semne ce are de plânge.
El nu spuse nimic, în schimb, o smuci pe Cassie din brațele Mariei. Aproape că urlă următoarele cuvinte.
- Uită-te la mine, Cassandra! Ești chiar atât de oarbă? Nu înțeleg de ce plângi după unul ca el, nu merită, crede-mă! Dacă te pui acum în mijlocul parcului, faci coadă de băieți în urma ta la cât ești de frumoasă!
Cassie își șterse fața cu palmele și ceru un șervețel.
- Cred că a înțeles mesajul, se încruntă Maria, privindu-l pe Alex în ochi.
- Mulțumesc, Alex! Pentru tot... dar pot fi și 100 de bărbați îndrăgostiți de mine, dacă nu e el, degeaba!
Hai să ne jucăm!
În sfârșit se eliberă o masă și aceștia se așezară la ea. Cassie întinse piesele de Rummy, le amestecă, le făcu grămezi de câte șapte si apoi le împărți fiecărui jucător. Alex se ridică și se duse să-i ducă unui om punga pe care o împrumutase, pentru ca, Cassie să stea pe iarbă și să nu-şi murdărească rochița. Când aduseseră pătura, Cassandra nu mai avu nevoie de pungă, iar acum că stăteau pe bancă, nici atât.
Cassie purta o rochiță roz siclam, cu spatele gol și mulată, extrem de scurtă. Era nemachiată, dar frumoasă, lacrimile avuseseră grijă ca fața ei să arate pură și impecabilă. Ana îi făcuse două codițe împletite, un fel de "spic" împărțit în două, care îi scotea în evidență sprâncenele ce erau de aceeași culoare ca și părul ei. Erau atât de prinși în joc, încât nu observară că Dev își parcase mașina fix în fața lor. Se duse în spatele lui Cassie și o mușcă ușor de obraz. Nu suporta să fie mușcată, dar parcă n-o deranja atât de tare dacă venea din partea lui.
- Ce faci, frumoaso? Ți-am dat nenumărate mesaje dar nu mi-ai răspuns...
Brusc își aminti de ce era nervoasă pe el. Își închisese telefonul tocmai pentru a nu fi tentată să-l caute sau să-i răspundă, voia să pară indiferentă.
- Am avut telefonul închis, spuse ea sec. Apoi transferă piesele de pe tablă, pe masă, se etala, deci făcea puncte.
- De ce, Cass? O chestionă el. Și lasă dracu jocul și hai să vorbim!
- Despre ce să mai vorbim? Mai e ceva de discutat după câte mi-ai făcut?
- Ha! Tot eu ție? Care dintre noi nu răspunde la mesaje, încercând să pară indiferent?
- Lasă-mă-n pace, Dev! Nu mai vreau să am de-a face cu tine. Mi-a pierit și cheful de a mă juca de când ai venit tu.
- Aa, da?! Te rog să mă scuzi că ți-am tulburat liniștea. El plecă spre mașină, lăsându-i pe ceilalți cu gura căscată, nici măcar nu-i băgase în seamă. Era atât de nervos încât trânti ușa mașinii, dădu drumul muzicii cu sonorul la maxim, își aprinse o țigară, întoarse mașina și plecă în viteză cu scârțâit de roți.
Furioasă, Cassie se ridică să strige după el să se întoarcă, dar nu mai apucă. Se trânti înapoi pe bancă și începu să înjure, apoi lacrimile îi invadară chipul. Maria o privea fără să-i spună nimic. Alexander stătea încruntat cu mâinile în fălci, așteptând ca cineva să spulbere acea liniște dureroasă.
- Cred că eu ar trebui să plec...spuse Ana, simțindu-se în plus.
- Te conduc! Se grăbi Maria să-i spună.
- Stai liniștită, Cassie are mult mai multă nevoie de tine acum...zise ea, uitându-se cu compasiune la Cassandra.
- Îmi pare rău! Reuși Cassie să spună într-un final. V-am stricat și jocul și v-am luat și cheful...
Maria se așeză lângă ea și o cuprinse strâns cu brațele, apoi îi șterse lacrimile cu propriile mâini, fără a folosi șervețele și îi dădu un sărut apăsat pe frunte. Nici reacția lui Alex nu întârzie să apară, îi întinse mâna lui Cassie pentru a face salutul lor special. Cassie se calmă și gândindu-se ce prieteni buni are, dar și amuzanți, reuși să zâmbească.
- Așa te vreau! O încurajă Alexander.
- Nu merită să plâng pentru el, nu-i așa?
- Bineînțeles, prostuțo! Îi spuse Maria. Cassandra se ridică de pe bancă, luă punga în mână și se apucă să strângă jocul de Rummy.
Alex și Maria, strângeau paharele și cojile de semințe pentru a le arunca la coșul de gunoi.
Când terminară de strâns, se îndreptară către casă, ajutând-o pe Cassie să care din bagaj.

A doua zi,prevestea noi suferințe pentru Cassandra.
Cu toate că se trezi bine-dispusă, discuția cu Maria îi lăsă un gust amar și o piatră grea pe inimă.