Revederea

375 12 0
                                                  

Soarele abia ce răsărise, vestind o nouă zi plină de peripeții, aparent inofensive...
Pe la ora douăsprezece, căci asta era ora de trezire pentru o studentă care a terminat cu brio primul an de facultate, Cassandra deschise ochii, iar ca în fiecare dimineață, primul lucru pe care îl făcea, era acela de a se uita pe telefon. PANICĂ TOTALĂ. Trei apeluri, evident nepreluate și vreo cinci mesaje, avertizau sosirea Mariei la București.
Cassie sări ca arsă din pat și își sună imediat prietena, vrând să vadă dacă o vizitează sau dacă s-a întâmplat ceva.
-Hei! M-ai sunat de nenumărate ori și mi-ai dat mesaje în disperare, ce arde?
-Bună dimineața, somnoroaso! Mi-a fost dor de tine...
-Zău?! Și pentru asta m-ai speriat atât de rău?
-Am sunat-o și eu pe verișoara mea...hmm, sau ar trebui să-ți spun "ex-cumnată"?
-Treci la subiect!
-Vin la București și mă gândeam să trec pe la tine, să te văd.
-Știi bine cât de dor îmi e de tine, nebuno! Vino când vrei, acasă mă găsești.
-Nu prea aș vrea să vin la tine, știu că nu ești singură acasă și mai știu ce părere au ai tăi despre mine...
-Știm noi mai bine din cauza cui provine ura asta prostească...
-Mda...așa e, dar noi vom fi întotdeauna cele mai bune prietene!
-Cu siguranță, scumpo! Anunță-mă când ajungi.
În urma discuției pe care Cassie a purtat-o cu Maria, chiaună încă de somn, se gândi preț de câteva secunde la ce trecut crunt avusese și cât suferise din pricina unui băiat. Trase adânc aer în piept și merse la baie pentru a-şi face un duş, să se trezească de-a binelea. Își trase pe ea o rochie lungă până în pământ, demnă de căldurile lunii iunie și îndeajuns de la modă pentru parcul din cartier. Își lăsă părul pe spate, ca să poată acoperi acel bronz care părea mai mult o arsură, își dădu genele discret cu rimel și își contură buzele cu un ruj de culoare mov. Se așeză pe patul din camera ei și așteptă în liniște ca Maria să-i telefoneze.
-Am ajuns, iubita mea! Te aștept la locul nostru.
-Ook! Voi ajunge cât pot de repede.
Cassie ieși din casă atât de repede, încât puteai jura că face concurență vreunui uragan. Îi era atât de dor să-şi strângă în brațe prietena, încât trânti ușa în urma ei și apăsă cu disperare butonul liftului.
Când în sfârșit cele două amice se întâlniră, un val de țipete de bucurie acapară întreg parcul, dar pustietatea își facu imediat simțită prezența.
-Pe căldura asta te-ai hotărât să mă scoți din casă?
-Pai ce să fac...abia acum am reușit să scap de la doctor.
-Ce s-a întâmplat? Cassie o privi îngrijorată.
-Nu-mi aduce aminte...
Maria o privi pe Cassandra cu lacrimi în ochi și își lăsă capul în jos.
-Nu plânge, iubita mea! sunt aici cu tine, spune-mi ce s-a întâmplat, poate te-aş putea ajuta...
Maria o privea neajutorată iar toate vorbele lui Cassie îi intrau pe o ureche și îi ieșeau pe cealaltă, fără să treacă prin filtrul creierului.
-Cassie, prietena mea bună, sunt foarte bolnavă, am bacteria E.coli! (bacterie ce se găsește în corpul uman și în cel al animalelor și produce boli diareice și infecții urinare).
-Stai puțin! bacteria asta nu afecta numai femeile însărcinate?
-Din păcate, nu... la ele situația e mult mai gravă pentru că sunt mai sensibile, dar și eu sunt supusă multor riscuri...mi-e foarte frică, Cass!
Cassandra se apropie mai mult de Maria, îi luă mâinile într-ale ei și îi spuse :
-Nu-ți face griji, scumpo! mereu voi fi alături de tine. Ți-au dat vreun tratament?
-Da...niște pastile și un medicament pentru igiena intimă.
-Foarte bine, e un început bun!
-Sper să-mi treacă! nu vreau să fiu bolnavă și cel mai important, îmi doresc din tot sufletul să fiu mamă.
-Sper că nu la vârsta asta! o notă de ironie se simți în glasul Cassandrei.
Maria o privi și pufniră în râs.
-În niciun caz acum, nici măcar nu am cu cine!
-O să ai, dragă! e plină lumea de bărbați, doar să ai grijă să-ți alegi unul bun, care să-l și crească dacă tot îl concepe.
-Noi două cred că știm cel mai bine că ,,tată este cel care te crește, nu cel care te face..."
-Pai da...
Fetele se ridicară de pe bancă, hotărând să se plimbe prin parc pentru a scăpa de negativismul creat de discuția dramatică. Când ajunseră în dreptul gheretei care servea atât floricele și băuturi răcoritoare, cât și jucării care hipnotizau dorința copiilor de a le cumpăra, spre disperarea părinților, Cassie cumpără o pungă zdravănă de floricele cu caramel, căci erau preferatele ei iar Maria, la insistențele vânzătoarei, deschise ușa frigiderului și luă o sticlă de suc la un litru. Fetele își croiră drumul pe lângă locul de joacă. Cine și-ar fi imaginat vreodată, ziua în amiaza mare, pe acea căldură sufocantă de la începutul verii, pe lângă locul de joacă, că se poate înfiripa o poveste de dragoste, inspirată parcă din telenovelele turcești.
Maria și Cassandra, prinse în discuții, au decis să se așeze pe o bancă. Cu toate că parcul părea să fie pustiu, un băiat înalt, brunet, cu ochii verzi și destul de chipeș, se opri lângă ele și privindu-le în toată splendoarea, le spuse :
-Bună fetelor! Se uită la amândouă iar apoi o privi țintă pe Maria. Prietenului meu îi place foarte mult de tine, dar e cam timid, așa că m-a trimis pe mine să-ți cer numărul de telefon... Maria îl privi suspicioasă.
-Nu-ți dau numărul de telefonul, dar îți pot da adresa de Facebook!
Cassie o privi încruntată pe Maria dar fu nevoită să accepte situația și până la urmă zâmbi sarcastic.
Băiatul îi mulțumi, se întoarse și plecă spre ceilalți doi tovarăși ai lui.
Când Cassandra și Maria se îndreptau spre casă, căci caldura le epuizase, cei trei băieți erau în spatele lor, strigând după ele și făcându-le tot felul de complimente. Ajungând în dreptul ieșirii din parc, acestea s-au oprit și vizibil amuzate de mașina cu care băieții încercau să agațe, s-au uitat una la alta și au pufnit în râs.

Dragoste Cu NăbădăiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum