*suna alarma telefonului*
-Trezirea,Luna! o aud pe mama de pe hol.
-Da,mama!
Opresc alarma și mă ridic din pat.
A,da. Era să uit. Eu sunt Luna,am 16 ani și stau în Brooklyn cu mama. Ai mei s-au despărțit când aveam 4 ani.
Mama e psiholog,are cabinet particular deci am o viață super ok,deși mi-ar fi plăcut să petrec copilăria cu ambii părinți.
_Luna,ai adormit din nou?
-Nu,mama.
-Coboară în bucătărie să mănânci.
Îmi iau în picioare papucii cu unicorni și îmi târăsc picioarele până în bucătărie.
Când ajung mă uit pe masă. A făcut clătite.
-Unde-i borcanul de Nutella?
-Dulapul de sus,cel de lângă geam. spune spălând niște zmeura și căpșuni.
-Nutellaaa...încep să mormăi cu o voce subțire. Lingurițăăă...
Ne-am așezat la masă și am început să mâncăm.
-Și? Cum mai e pe la școală?
-Hm?spun cu gura plină.
-Cum mai e pe la școală?repetă articuland fiecare silabă.
-Ok.
-Ce ore ai azi?
-Mate,fizică,engleză,sport,bio și desen.
- Pari foarte dezamăgită.
-Patru dintre orele astea le fac cu,mă uit într-o parte disprețuitor și mârâi,...
-Beverly Hazel. spune mama cu o voce pițigăiata,dându-și ochii peste cap,așa cum făceam și eu când vorbeam despre Beverly.
Am început amândouă să radem. Am o relație foarte ok cu mama,chiar dacă adolescența e o perioadă în care relația părinte-copil cam scârțâie. Poate pentru că foarte mulți părinți de adolescenți o sună să le facă o programare copiilor lor depresivi.
-Vrei să-ți zic un secret?întreabă ea în mijlocul mesei.
-Aha. reușesc să spun cu o bucată de clătita în gură.
-M-a sunat tatăl lui Beverly.
Era să mă înec. Pentru un moment am crezut că a aflat că i-am pus lipici în ghiozdan.
-Continuă...
-A căzut în depresie după ce Brandon i-a refuzat invitația la balul de Halloween. Nici nu știu de ce l-a întrebat așa devreme. Balul e peste o lună.
Am pufnit în râs. Brandon e băiatul pe care ne certam din clasă a patra.
-Dar să nu spui că ți-am zis. Îmi închide cabinetul dacă se află.
-De la tine.
-Sau de la tine.
-Mă rog...
-Și eu trebuie să merg trei luni în New York să țin niște cursuri la o universitate de acolo.
-Și eu cu cine o să stau?
-Ai două variante:ori vorbesc cu doamna Jason să vină să-ți aducă mâncare,ori...
-Ori ce?
-Când erai mică m-am certat cu tatăl tău,am divorțat și nu am vrut să îl mai las în preajma ta.
-Aha.
Eram prea nepăsătoare încât să mă supăr pe mama că m-a ținut departe de tata.
-Mi-a trimis mai multe mesaje și m-a rugat să îl las să te vadă. A aflat că merg în New York așa că s-a oferit să te ia să stai la el. Sau să vină să stea cu tine.
-Mi-ar plăcea să stau cu tata. Întotdeauna m-am întrebat cum arată. De la el am moștenit parul?
-Da. Și pasiunea pentru astronomie. Stai să-l sun și îi dau numărul tău.
Și-a luat telefonul și a sunat. A dat pe difuzor.
*convorbire telefonica*
-Hei,Liz! Ce mai faci?
-Tocmai am vorbit cu Luna și a zis că ar vrea să ai tu grija de ea cât sunt eu plecată în New York.
-Super! O să vin să o iau de la școală azi dacă e și ea de acord.
I-am făcut mamei semn că e ok.
-E de acord. Îți trimit mesaj cu numărul ei. O să te sune când iese de la școală.
-Bine. Pa,Liz!
-Pa,Khonsu!
*sfârșitul convorbirii telefonice*
Am pufnit în râs. Ce fel de nume e Khonsu?
-Mă duc să mă îmbrac. am zis.
-Bine. Eu am avionul în trei ore. Vin și eu sus să mă pregătesc.
Am urcat în camera mea și mi-am luat niște haine la întâmplare din dulap. Majoritatea hainelor mele sunt albastre sau gri. Ador culorile astea. Se pare că mi-am luat din dulap o pereche de blugi albastru deschis și o bluza gri cu umerii goi. Cred că o să-mi iau geaca de piele peste,la urma urmei,nu-i frig afară,iar treningul îl iau în ghiozdan așa cum facem toate fetele din școală. M-am dus la baie,mi-am făcut un duș și după un sfert de ora eram îmbrăcată. De machiat nu ma prea machez,n-am ce coșuri să acopăr. M-am dat doar cu puțin rimel și un ruj mat de un roz foarte apropiat de culoarea naturala a buzelor. Mi-am pieptănat parul gri cu tente argintii și eram gata să merg la școală. Înainte să vă întrebați,nu,nu sunt vopsită,e culoarea mea naturală pe care am moștenit-o de la tata.
Mă întreb cum arată. Oare e înalt? Ce lucrează? Unde locuiește? Gândurile mele sunt întrerupte de telefonul meu. Era Demi,prietena mea din copilărie și aliata mea în războiul contra lui Beverly.
*convorbire telefonica*
-Hei,Luna!
-'Neața,Demi!
-Ești gata?
-Da. Acum îmi iau ghiozdanul și plec.
-Bine. Și eu acum am ieșit pe ușă. Imediat ajung la tine.
-Acum cobor. Pa!
-Pa!
*Sfârșitul convorbirii telefonice*
Demi a stă în casa de lângă mine așa că e simplu să ne întâlnim în fiecare dimineață să mergem la școală.
Mi-am luat ghiozdanul și am coborât. M-am încălțat,mi-am luat cheile și și banii de prânz de pe masă și am ieșit din casă,nu înainte să strig la mama:"Mami,am plecat!".
Când am ieșit din casă,Demi era acolo.
-Salut!
-Salut și ție!
Pe drum i-am povestit despre tot ce mi-a spus mama,despre tata și numele lui ciudat.
Am ajuns la școală.
-Să înceapă infernul. am oftat amândouă.
Am intrat în școală,ne-am dus la dulapuri să ne lăsăm lucrurile,apoi ne-am îndreptat spre clasă cu manualul și caietele de mate. Când am ajuns n-am așezat la locurile noastre din spatele clasei. După noi a intrat zeița clasei*feel my sarcasm pls* aka Beverly Hazel. Avea parul ei lung(cică. Toți știam că sunt extensii) și blond cu șuvițe roz prins într-o coadă de cal și purta o fustă de piele neagră strâmtă cu o cămașă roz. Pe față bineînțeles că era dată cu șapte kilograme de ciment. După câteva minute și-a făcut apariția și Brandon. Parul lui șaten deschis era ușor ciufulit,iar ochii lui verzi străluceau în lumina soarelui care se strecura printre perdelele de la geamuri. Beverly și-a îndreptat spatele și și-a desfăcut doi nasturi.
-Hei,Brandon!a spus ea cu o voce pițigăiata și ușor tremurata.
El i-a făcut un semn din mână,apoi s-a așezat în banca din fața mea.
-'Neața,Luna!m-a salutat el. Întotdeauna a fost foarte drăguț cu mine,dar nu îmi făceam speranțe,n-avea cum să se uite la fata ciudată cu păr gri fascinanta de astronomie.
-Hei!
A vrut să spună ceva dar a fost întrerupt de profesoara de mate care tocmai ce intrase în clasă.
-Bună ziua,copii!
-Bună ziua!am spus toți în cor.
-O să vreau să fac niște schimbări,la mine la oră o să stați fata cu băiat. Luna Young,treci în bancă cu Brandon Beval. Restul n-am mai auzit. Am fost prea șocată că stau în bancă cu crush-ul meu dintr-a patra.
Restul zilei a decurs normal. La prânz i-am pus lui Beverly mormoloci în salată cât era la baie cu prietenele ei,iar când m-am întors la masa mea,Brandon,care stătea la masa de lângă,a bătut palma cu mine.
Când am ieșit în curte l-am sunat pe tata.
*convorbire telefonica*
-Luna?
-Ceau,tata. Unde ești?
Am auzit un suspin de emoție pe fundal.
-Sunt la ieșirea din curtea școlii. O să mă găsești ușor,sunt cel cu par gri.
Am râs.
-Ok.
*Sfârșitul convorbirii telefonice*
