Capitolul 5

160 13 5
                                    

Capitolul 5

Celia POV.

- Daca mai iau un doi din cauaza ta? 

- Nu o sa iei, Perrie. Uita-te pe temele trimise.

- Ba da! Nici tu nu stii prea multa matematica. 

- M-am chinuit o intreaga dimineata sa ti le trimit pe e-mail.

- Si asta cu ce ma poate ajuta? O sa apelez la matematician.

- Deja te-ai abonat la mine, Perrie!

- Da, dar am uitat ca tu in afara de vampiri nu mai stii altceva.

- Serios? Sa stii ca mut din banca.

- Succes, eu vreau sa trec la mate!

- Promit ca te voi ajuta!

- Bine. Ne vedem la scoala atunci! Pa.

- Pa si tie.

Imediat ce inchid telefonul si il arunc pe pat, las o palma sa-mi loveasca usor fata si oftez adanc. De ce m-am bagat in astfel de probleme? Perrie are dreptate, eu abia stiu cat face doi plus doi. Ma las usor in patul moale si imediat ce degetele mici si calde ale Deliei imi strabat incheieturile ii urmaresc privirea confuza. Ii mangai parul blond, putin incurcat si zambindu-mi cu caldura o primesc in bratele mele si imi amintesc de promisiunea facuta. Trebuie sa-l sun pe Brad si sa-l intreb de existenta tatei, de locul unde s-a refugiat si de lucrurile oribile pe care le-a facut in lipsa familiei langa el. Si daca Brad nu stie nimic de el? Asta ar fi cel mai tulburator, caci n-as mai putea afla niciodata unde a plecat tatal meu si al Deliei. Dar nu-i nimic, acesta il va suna si ii va raspunde cu siguranta, am un plan de rezerva in caz ca Brad nu e la curent cu cele intamplate.

- Ce face Perrie? intreaba Delia in timp ce eu ii mangai capul si ii spun ca e mai bine sa nu afle. Daca va tine minte si va face acelasi lucru in viitor? N-as suporta ideea ca o va lua pe Perrie ca un exemplu iar notele ei vor scade exact la fel. Am visat-o pe Perrie intr-o seara si nu era tocmai in cele mai frumoase vise, spune aceasta si ma lasa pe mine sa ghicesc in ce ipostaze a visat-o pe Perrie. Se certa cu Alexander, nu ca nu ar face asta si in viata reala, spune aceasta cu aroganta si isi da ochii lent peste cap.

- Crede-ma, eu traiesc acest vis iar tu nu ai vazut nici jumatate din el. Cat despre Perrie, are treaba si e foarte silitoare, Delia. O poti lua ca pe un model, caci de doua zile face probleme la matematica si chiar sta cu orele sa invete formule complicate. Ca si concluzie, draga Delia, se dedica scolii. Ceea ce e bine, caci Perrie n-a mai facut-o pana acum, dar stii tu, toate au un inceput.

- Atunci nu vreau sa cresc, spune aceasta pe un ton atat de inocent si copilaresc incat o cred si eu pe jumatate. Tu deja esti implicata in lucruri pe care numai adulti le fac, Celia, poate de aceea nu te mai joci asa de mult cu mine. Doare sa vad cum toata lumea ma paraseste, cum ma lasa intr-o umbra asa fragila, crezand ca-mi face un bine, cand de fapt ma raneste. Ma iubesti, Celia? intreaba aceasta in timp ce abia imi mentin lacrimile care oricum actioneaza automat.

- Bineinteles, Delia! spun atat de repede incat abia eu imi dau seama ce am spus. Te iubesc foarte mult si stii prea bine ca nu voi permite nimanui sa te atinga, spun in timp ce o strang mai tare in brate iar aceasta isi lasa mainile de doua ori mai mici decat ale mele sa se prelinga pe spatele meu incordat. Sa nu mai aud astfel de vorbe din gura ta, nu esti tu insuti cand spui astfel de minciuni. Noi te iubim! Eu, Lana...toata lumea!

Delia aproba printr-o inclinare a capului si fuge din bratele mele catre holul care duce catre camera ei. Biata de ea, e asa de ranita de moartea mamei, plecarea inca incerta a tatei si indiferenta cu care o tratez de la un timp, de cand capul mi-e plin cu vampirul acela din vis! Doamne! Imi doresc atat de tare ca el sa exista si sa-l pot face sa plateasca pentru acesta amintire urata in care imi bea sangele pana la ultimul strop, pana ce mana mi se sparge in podeaua rece ca gheata. Clatin din cap confuza si imediat ce imi iau geanta pe umar, refuz sa mai cred in vise, in iluzi si in toate cele. Mai am un an si termin, ce fac? Capul nu mi-e deloc la invatat si trebuie sa ma pun pe invatat cat mai repede.

Scrisori pătate de sânge: Casa lui HadesWhere stories live. Discover now