Jurnalul Elenei

Epilog

        Buna eu sunt Elena ,am 17 ani, par saten , ochi verzi , inaltime 1,70 m,iubesc povestile cu paranormal , sa ma plimb prin padure si muzica.
****†*************†***********
      Este vara si toti prieteni mei sunt plecati in tot felul de excursi
,numai eu stau acasa.Afara este destul de cald,ce tot zic aici ma topesc,dar decât să stau în casa închisă ca un hotdog pe grătar mai bine ies și eu la o plimbare.
       Am plecat in parc sa alerg,mi-am luat adidasi o pereche de pantaloni scurti, castile, telefonul, un tricou subțire și am ieșit.Imi pun castile in urechi si plec . Cand ajung in parc hotarasc sa merg la râu.Alerg ceva apoi ma opresc si ma pun pe o bancuta privind ratustele.
Acestea măcăne jucăușe și se balacesc .Stau și le privesc amintindu-mi de ce faceam eu si cu fratele meu când eram mici.o lacrima mică și pierdută se prelinge pe obrazul meu,doar la amintirea fratelui meu imi vine sa urma de durere și să plâng.Daca nu ar fi fost acel accident probabil acum ar fi aici încercând să mă arunce în râu și să își bată joc de felul în care alerg. Pierdută în amintiri și ignoranta ca în totdeauna nici nu observ ca lângă mine să așezat cineva.
        Langa mine sta un baiat inalt care ma masura din cap pana-n picioare. Ma intorc spre el sa ii spun sa termine ,dar ma pierd in ochi lui albastri ca marea.
??:Buna.
E:Buna, eu sunt Elena.
??:Andrew.Incantat de cunostinta .
E:Si eu. Nu te-am mai vazut pana acum.
A:Tocmai ce m-am mutat aici.
E:Serios ,dar unde ai locuit inainte?
A:Aaa....Dalas ,am plecat pentru ca parinti mei nu ma intelegeau.
E:Oh ,nu trebuie sa imi spui nimic.
A:Nu-i nimic nu m-am suparat .Acum imi poti arata o cafenea am pofta de o cafea si nu stiu unde sa o gasesc,deci...
E:Sigur iti arat .Vino ,nu este prea departe.
   Am plecat amandoi de acolo si am ajuns la cafenea de acolo mi-am luat o cafea .Tot drumul am vorbit.Am aflat ca e cu un an mai mare si ca va fii in acelasi liceu cu mine,eu fiind în clasa a 12a.La cafenea am început să vorbim despre trecuturile noastre,iam spus de fratele meu de cum am trecut peste de ședințele la psihiatru și el mi-a povestit de certurile dese din familia lui.Nu după mult timp terminam cafeaua și din plictiseală sau din cauza caniculei am decis să mergem acasă. La ieșirea din cafenea acesta se întoarce spre mine si vrea să zică ceva dar își abține cuvintele.
A:Si unde stai?Te pot duce eu cu mașina.
E:Nu stiu ce s-a zic,eu nu stau departe sunt doar 2 km de parcurs.
A:Stai in partea de Nord lângă pădure?
E:Da,de unde ai ghicit?
A:Acolo m-am mutat,haide mergem împreună.
E:Bine.
       Am facut schimb de nr. de telefonin mașină.E un baiat destul de dragut.Ajung acasă și îl văd că oprește chiar lângă casa mea.Imi i-au la revedere și întru în casă.Ma duc la mine in camera incepand sa scriu despre tot ce am facut azi si despre intalnirea mea cu noul meu vecin.Mi se face foame așa că cobor jos să îmi fac un sendvici cu salată.Cat gătea eu văd ca am fereastra de la bucătărie chiar în ferestrei lui.Acesta doar sta și ma privește,zambeste și îmi face cu mâna.Ii răspund și îmi termin sendwiciu, ma uit la el și îl văd butonand telefonul, dintr-o dată primesc un mesaj: "Cf? "
La care îi răspund: "mâncare, vrei și tu? "
       "Poate,  are carne? "
     "Nu doar salată, branza , roși și castraveți. "
      "Nu mersi am și eu sendwiciul meu cu carne. "
     "Cum zici tu. Eu ma bag la somn. "
     "Somn ușor, atunci. 😘"
     "La fel. 😘".
     Îl văd că pleca de la geam si stinge becul.Eu termin de mancat și merg sus la mine în cameră.Apoi ma bag la somn cu gandul la noul vecin.