Tango-ul mortii

Capitolul I

Începea să-și dea seama unde se afla. Odaia întreaga era muiată in obscuritatea serii lunare.

Erin se pregătea să aprindă lampa, presimțind cum întunericul îi se imprima in oasele sale grele. Stătea într-un scaun masiv, negru cu mâinile împreunate in poala si picioarele lipite de podeaua stacojie. Se simțea hămesit in dragoste, opulent in durere si ireverențios de viața anterioară. Îl aștepta de ceva vreme, dar nu putea sa plece, dând din nou cu piciorul in șansa dragostei. Treceau ore-n sir si el tremura pe scaun cu gândul la decizia ce urma sa o ia. De unde atâta frica într-un singur om?

- Erin, imprevizibil ca de fiecare dată! Ce vrei? simțea cum vorbele lui îi strecurau un zid intre el si realitate.

- Dragoste, spuse el șuierând printre dinți.

-Dragoste? Pur si simplu dragoste? Asta vrei Erin? Spune-mi!

- Vreau să nu mă mai trezesc singur in patul meu rece, vreau sa-mi împart cafeaua amară cu cineva, vreau să simt miros de flori de dragoste. Daca asta definește iubirea, atunci asta vreau. Vreau dragoste.

În cameră se lăsă o liniște cutremurătoarea, absorbită  de gândurile lor.  Erin privea ochii plin de lăcomie ai Morții, cel studiau din cap până-n picioare.

-Am înțeles, vei să fii iubit. Nu-mi va fi greu să-ți ofer asta. Dar totul are un preț....

-Știu, dragostea, pur si simplu, are un preț, o obligație. Îți ofer toata avere mea, fiind inclusă si casa bătrânească ce urmează să o dețin.

Moartea izbucni într-un râs dement, cu o mișcare lentă își potrivi mâna pe noptierea vetustă. Se apropie așa tare de el, încât au început să împartă același aer.

-Lucruri mărunte. Nimicuri pentru cineva ca mine. Nu vreau bani sau averea ta costisitoare!

Erin simți cum sincopatia îi cuprindea corpul, știa ca Moartea îi dorea moartea.

-Îți ofer un an să o găsești si 5 ani să o simți, in schimb sufletul tău vine cu mine...

Se făcuse stacojiu la față, simțea cum îl treceau fiorii. Viața de apoi, nu se gândise la asta, nu se gândise la nimic mai mult decât la dragoste. Oare doare Iadul? Își amintise de vorbele bunicii lui  „Asumarea iadului înseamnă împăcarea cu Dumnezeu". Dacă Iadul e poarta spre rai, iar Moartea angajatul lui Dumnezeu, atunci va merge pe calea asta, calea care-i va oferi dragostea.

-Sufletul meu va fi al tău peste 6 ani, îi întinse mâna ce încă îi tremura de groaza ce i se implantase in corp. Moartea îl strânse cu putere, iar chipul îi era luminat de colțurile gurii ce schițau un zâmbet. La dracu, normal că zâmbește doar îi jucase jocul.  Erin își strânse pumnii, înfingându-și  unghiile in carne cu încăpățânare . " Nu plânge, dragostea merita totul. Totul înseamnă viață."

- Va trebui să semnezi o foaie, iar întâlnirea noastră se va termina. Își strecură mâna in buzunarul interior de la haină si scoase o foaie mototolită, urmată de un pix roșu.

- Semnezi aici și plec. Cu indexul ii indica locul unde iși va imprima semnătura, ce îi va prezice viitorul peste 6 ani. Foaia ce-l va conduce la o moarte sigură si plănuită de el. Erin îl privi în ochi, încercând să-l străpungă, să-l stăpânească cu voința lui pentru dragoste, în timp ce măzgălea foaia.

-Mulțumesc, să ai parte de multă iubire!

Cu repeziciune Moarte ieși pe ușa, iar camera lui Erin se scufundase din nou în frică si întuneric. Se așeză din nou in scaunul masiv, cu mâinile împreunate si picioarele lipide de podea. Nu putea realiza că își vânduse sufletul Morții. Nu putea să creadă că undeva în lume, dragostea lui hoinărește pe undeva, așteptându-l.

Dragoste si moarte.

Fericire si suferință.

Pachetul perfect pentru el, hămesitul in dragoste.