Din scrum iese fum,
Iar eu nu pot sa ma opun
Acestei vietii pline de foc,
Acestui iad ce nu are loc
De lucruri bune ci doar aspre
Ferbinti , dar totusi atat de maiastre.
Ce ne atrag pe toti, pe toti,
Ne culeg din diferite parti,
Si ne pun pe toti p-un loc
Si ne lasa sa luam foc.
Sa ne ardem intre noi,
Facand ce stii de mici copii
Ceea ce viata vrea sa stii.
Apoi plangand de deznadejde
Regretele facandu-si loc pe unde pot
Ne dam seama c-un gunoi
Poate murdari planeta.
Si reluam ce am facut.
Si analizam pe rand, pe rand,
Dar nu ne recunoastem vina
Minciuna o lasam tot la vecina.
Si de aceea nu putem scapa
De ce viata ne va da
Poate bune, poate rele
Insa fara gust de miere.
