SEDUCȚIE I (FINALIZAT)

- 9 -

Nu pierd mult timp în oglindă, optez pentru un machiaj simplu, natural, puțină cremă de față și rimel. Părul mi-l las pe spate, realizez că trebuie să îl scurtez , deja ajunge aproape până la mijlocul spatelui. Sandalele sunt negre simple, cu toc cui. Azi am programată doar o întâlnire, iar pentru restul zilei am în plan să îl ajut pe Patrick cu tot ce ține de arhivarea datelor, știe că sunt foarte bună la numere, iar acum îmi dă ocazia să o demonstrez. Ies din cameră, sunt în orar, nu reușesc să ies pe ușă când aud mobilul că sună în geantă. Încă este devreme, nimeni nu m sună așa devreme, decât dacă este ceva urgent. Când privesc ecranul telefonului observ că nu apare niciun număr, este un apel cu număr necunoscut, nu am obiceiul să răspund acestor apeluri, dar acum voi face o excepție de la regulă.

-Da. Răspund scurt, nu am de gând să pierd mult timp .

Nu aud nimic, dar după un moment aud cum la celălalt capăt cineva respiră greu, apăsat. Se aude în fundal, distorsionat. Deodată inima începe să îmi bată cu putere.

- Cine este? Nu îmi place să fiu sunată și să nu mi se răspundă... Un oftat se aude de la celălalt capăt al firului. Sunetul îmi provoacă o reacție de panică, închid telefonul brusc și privesc ecranul în gol. Închid ochii un moment, inspir adânc și ridic bărbia, nu voi da atenție unor persoane care nu au nimic mai bun de făcut la această oră. Ies și mă îndrept spre mașină.

De cum intru în Agenție zgomotul familiar îmi inundă urechile, este plăcut să fiu aici. Mă îndrept direct spre biroul lui Patrick, vreau să vadă că sunt bine, și să îmi cer scuze pentru comportamentul meu de noaptea trecută, am spus câteva lucruri care nu își aveau locul. Înainte să ajung la ușa lui sunt întâmpinată de fața zâmbitoare a lui Marcelo.

- Bună fato... cum te-ai trezit? Ridică o sprânceană pentru a înțelege aluzia, știu că se referă la faptul că aseară am exagerat cu șampania.

- Cu o durere de cap, care a dispărut cu o cafea fierbinte.Îi răspund zâmbind la rândul meu. Tomas? Îl întreb....

- Azi aer o întâlnire cu un ... cuplu  ... izbucnește în râs. Un texan de vreo șaptezeci de ani s-a căsătorit cu un foto model ...și soția vrea casă în New York, așa că în dimineața asta Tomas trebuie să o satisfacă... 

Și mie îmi vine să râd, Tomas nu obișnuiește să aibă întâlniri așa de dimineață.

- Patrick l-a trimis... Răspunde Marcelo gândurilor mele. Este ceva prieten de al lui, și cum îi era urgent...

Da , noroc cu Patrick... gândesc eu.

- Cum a fost aseară? Îl întreb eu.  De ce nu mi-ai spus de Ely? Mă apropi mai mult de el, vreau să vadă că sunt destul de preocupată de faptul că amândoi au încercat să se ascundă de mine. Nu vreau să crezi că nu mă bucur pentru voi. Vorbesc doar pentru urechile lui, nu vreau ca toți colegii să audă discuția noastră.

- Nu este vorba despre aste... Chipul lui devine serios, mă privește drept în ochi. Doar că nici măcar noi nu știm ce facem... Este destul de ciudat. Se freacă puțin la ochi, ca și cum ar fi frustrat să discute cu mine.

- Ok, vreau doar să ști că dacă voi sunteți fericiți, eu mă bucur pentru voi, îl lovesc ușor cu palma peste braț. Trebuie să vorbesc cu Patrick, dar poate vorbim mai târziu.

- Sigur ...  și Ava, te rog să nu fi supărată pe Ely, chiar vroia să îți spună, doar că tu erai plecată, abia te-ai întors... și în plus nici noi nu știm ce facem.

- Sigur, mă îndepărtez de el în timp ce continui să îi vorbesc, vorbim mai târziu.

Mă îndrept repede spre biroul lui Patrick, ceilalți colegi sunt care de care mai ocupați, Agenția noastră numără treizeci de angajați, ne ocupăm de o zonă vastă și suntem cea mai cotată agenție de pe piață. Nu este de mirare că David a vrut să cumpere această firmă.