Hitman - Ultimul ramas

2.Probele

     Au venit gardienii, ne-au ridicat si ne-au dus pe holul laboratorului, alături de ceilalți copii, pe podea era sânge uscat, ceea ce însemna ca experimentul acesta nu este de ieri de azi, si ca după noi o sa mai urmeze.
     Am fost duși intr-o sala mare, pot spune ca era uriașă, puteau încăpea cel puțin 10 mii de oameni acolo, dar noi eram maxim 800.Camera era complet goala si pereții erau complet albi, un alb care te innebunea, plus ca a fost adaugat un gaz care ne tinea trezi. După ce am intrat cu toții, gardienii au ieșit si au încuiat ușile, toți eram panicați, nu știam ce se intampla. De odată s-a auzit o voce:
     -Buna ziua dragi copii! Astăzi v-am adus pe toți aici pentru prima dintre probe, după cum vedeți sala e uriașă, așa ca voi trebuie sa va luați distanta cat mai mare între voi, sa va puneți pe spate si sa stați așa timp de 5 ore, cine nu respecta cele menționate va fi executat.                                 5 ore ?! Nu imi vine sa cred, voi înnebuni in 5 ore.

      Nu stiu cat timp a trecut dar am inceput sa am vedenii si sa aud soapte, de odata se aude in camera

      -Cine misca va muri in chinuri.

       Usile s-au deschis, cei care incepusera sa innebuneasca au fost luati din camere unul cate unul. Dupa ceva timp ni se spus ca ne putem ridica. M-am ridicat, eram foarte ametit, doar cativa s-au ridicat din cei aproximativ 800, restul stateau jos nemiscati, aveam impresia ca erau morti, dar nu eram sigur din cauza ametelii.Am fost scosi pe rand din camera cei care ne-am ridicat si dusi inapoi in celule. Pe drum spre celula ma gandeam ce a fost cu acest experiment, ce voiau sa vada sau sa testeze la noi, cat putem rezista psihic intr-un loc ca acela ? Sau voiau sa scape de cei nefolositori? Prea multe semne de intrebare s-au ridicat deasupra capului meu, multi dintre cei cu care mergeam spre celule aveau fete de psihopati, nu aratau nici macar o emotie, nici frica, nici tristete, nimic.

       Ajuns in celula cu ceilalti doi colegi am gasit o sticla cu apa si ceva mancare care ne putea asigura hrana disponibila pentru cateva ore, nu era asa consistenta masa, dar totusi presupun ca era destul de bine.

       -Haide sa impartim mancarea egal, spuse 22.

       -Eu nu am nevoie asa multa de hrana momentan, sunt inca nou, presupun ca voi nu ati mai mancat asa bine de cand sunteti aici, am spus eu incercand sa stabilesc o relatie buna cu cei doi.

       -O sa ai nevoie, cine stie cand o sa mai primim asa mancare, spuse 28.

       Numarul 22 a impartit mancarea in mod egal, nici o frimitura mai mult nici una mai putin. Dupa ce am mancat m-am pus in coltul meu si ma uitam pe tava, nu stiam ce o sa imi asigure viitorul, ma gandeam doar daca familia mea este in siguranta, la fratiorii mei mai mici, nu le doream sa ajunga intr-un asemenea loc, nici celui mai mare dusman nu i-as fi dorit sa ajunga in acest loc.

      Nu a durat mult si gardienii au aparut iar, ne-au tras o mama de bataie si ne-au luat iarasi pe hol, presupun ca la un nou experiment, dar de data aceasta nu eram multi, eram doar 50 din cate puteam vedea, presupun ca supravietuitorii primului experiment. Incercam sa ma imbarbatez si sa incerc sa nu ma gandesc la ce era mai rau. Am ajuns afara, intr-o zona care parea sa fie ca la antrenamentele militare, cauciucuri, ziduri, funii, arme de foc, totul era ca intr-o baza militara.

     -Sunteti aici cei care ati supravietuit la prima proba, proba psihologica. Aceasta este proba fizica, daca veti pica la aceasta proba o sa fiti omorati pe loc, spuse unul dintre gardienii de grad mai inalt presupun.

     -Trebuie sa faceti acest traseu la perfectie de 3 ori, cine face cea mai mica greseala este ca si mort ! spuse gardianul

    Au inceput sa imi tremure picioarele, trebuia sa fac totul perfect, altfel eram ca si mort, am analizat traseul din locul in care ma aflam, eram in a 3-a grupa, erau 5 grupe de cate 10, se ducea prima grupa termina, iar dupa urma cealalta. Dar nu a fost asa, a plecat prima grupa, la jumatatea traseului erau deja toti morti, impuscati de garzile de pe marginea traseului pentru greseli. A pornit si cea de a 2-a grupa, la ultimul traseu am mai ramas doar 2 si acestia l-au terminat, intr-un fel m-am bucurat pentru ei, sper sa il termin si eu, deja nu mai aveam rabdare, era totul sau nimic. S-a dat startul, am ajuns la primul zid, am ajuns in varful lui, dupa care am auzit focuri de arma, am incercat sa nu fac vreo miscare brusca pentru a nu fi impuscat si eu, 3 dintre cei din grupa mea erau morti deja, de la primul obstacol, apoi au urmat cauciucurile, le-am trecut cu totii la perfectie, dupa aceea taratul prin noroi, acolo unul dintre cei din grupa a ramas blocat, desigur a fost impuscat pe loc, adrenalina si concentrarea imi facea fiecare miscare a corpului sa fie calculata, nici un pas gresit, nici o sarituri gresita, totul era perfect. 

      Am terminat si ultima tura din traseu, am mai ramas 5, eu zic ca e destul de bine, pentru a 3-a grupa, care nu a apucat sa vada mare lucru. Au urmat de asemenea celelalte doua grupe care au avut in total 4 supravietuitori. Ramasi 11 gardianul ne-a dus in partea dreapta a traseului, unde erau arme si tinte puse la diferite distante, cea mai mare parea sa fie la 500 de metrii.

     -Bun copilasi, acum trebuie sa nimeriti cu acest M4, de 5 ori fiecare tinta direct in jumatate, fara greseala, cine greseste este mort ! spuse gardianul

     Din nou am fost impartiti in grupe, de data aceasta doar 2, una de 5 si una de 6, eu fiind in prima grupa am avut emotii, poate era vreo smecherie la jumatate, dar am luat arma in pana si am incercat sa tintesc prima tinta, primele 5 gloante duse la perfectie in jumatate, am ramas uimit, eu nu am tras niciodata cu arma, poate a fost doar noroc. Am tras spre a 2-a tinta, mai departata decat prima cu 50 de metrii, parca vedeam in timp ce tineam arma unde se vor duce gloantele, traiectoria lor era vizibila usor pentru mine, fara ca arma sa fi avut in dotare vreun laser sau altceva. Din nou 5 gloante si la aceasta si la urmatoarele 2. A urmat acum cea de 500m, mi-a fost data o pusca de vanatoare cu luneta, si mi-au oferita un singur glont, si de acesta data am nimerit fix in jumatate.

     Dupa terminarea probei au mai ramas in viata 9, doar 2 au murit, spre surprinderea mea.

     -Bravo mai pustilor, ati tras excelent, ca sa vedeti ca nu sunt rau, o sa va dau o cina cum nu ati mancat in viata voastra.

    Am fost dusi in celule, colegi mei supravietuisera, prea ca o raza de speranta le-a luminat fata, asa aveam impresia, ajuns in celula am vazut un pui facut la rotisor cu salata, mi-a venit apa in gura, am impartit din nou mancarea si am hotarat sa ma culc.