SEDUCȚIE I (FINALIZAT)

-8-

Trec de el și mă îndrept spre mașina parcată pe trotuar,  deschid ușa din față a mașinii înainte ca el să poată să facă pe cavalerul. Gestul meu provoacă un pufnet de enervare, nu are decât să explodeze, nu am de gând să îl las să îmi controleze viața. Trebuie să îmi recapăt siguranța în mine. Am nevoie să îmi dovedesc mie că nu mă poate influența, că nu are putere asuprea mea. Intru în mașină și trântesc portiera. Văd cum ocolește mașina, se oprește în partea stângă a mașinii, caută ceva în buzunarul pantalonilor. Observ tăcută cum răspunde la telefon, nu aud ce vorbește , dar apelul nu face decât să sporească starea de agitație pe care o resimt, vizibil furios lovește cu putere cu pumnul în plafonul mașinii. Tresar de spaimă, ochii îmi rămân ațintiți asuprea lui. Ce l-a apucat? Poate că ar trebui să cobor... Deschide și se așează la volan, nu scoate un sunet, doar mă privește, lung, senzual, privirea lui ascunde pasiune, dorință. Buzele mi se deschid automat, gura mi se usucă, iar în mașină temperatura cred că a luat-o razna... 

- Îmi cer scuze , nu am vrut să te speri. Pornește mașina și nu mă mai privește. 

Derutată de schimbările lui bruște de comportament decid că este mai înțelept să nu mai spun nimic. Prefer so ajung acasă și să dau uitării ultimele două zile .. dacă se poate. Tăcerea este apăsătoare, știu că ar vrea să sună ceva, nu vreau să îi dau ocazia să o  facă. Îmi scot telefonul și mă fac că îmi verific mesajele. Atunci îmi vine în minte că mama m-a sunat ieri.... simplul gând că încearcă să ia din nou legătura cu mine îmi activează toate simțurile, asocierea dintre prezența ei și pericol este iminentă. Mintea mea așa o percepe...

- Încotro?

Întrebarea lui mă trezește din visare, ridic privirea și mă uit la el, este în continuare nervos, și are mâinile încleștate pe volan. Repede îmi dau seama ce așteaptă de la mine, mă uit unde ne aflăm, apoi îi spun adresa. Văd cum o introduce în navigator.

- De ce nu bei?

Ochii mei cad asuprea maxilarului său, privirea îi este în continuare  orientată în față, dar știu că observă că îl privesc.

- Sunt lucruri personale, nu îmi place să vorbesc despre viața mea personală cu nimeni. Așează mâna dreaptă pe schimbător și intră pe autostradă cu viteză.

- Înțeleg. Atunci de ce ai băut azi?

-Este treaba mea, în  plus am băut doar câteva pahare de șampanie. Cred că sunt destul de mare pentru a nu trebui să dau raportul nimănui. De ce îl interesează viața mea?

- Nu mă amestec ... doar că sunt curios... De ce? Își întoarce privirea spre mine în timp ce trage mașina pe bande de urgențe și o oprește.

- Ce faci? Privesc în jur, traficul este intens, dar de ce a ales să oprească aici?

-Vreau să îmi răspunzi. de ce ai băut azi?

- Am vrut să mă simt bine. Știu că răspunsul meu nu îi satisface curiozitatea, dar nu am de gând să îi acord altul.

- Ava ... nu este nevoie să fi insolentă. Se întoarce în scaun pentru a putea fi cu fața spre mine. Nu aș vrea să faci acest lucru din cauza mea.

Din cauza lui?! Dar exact  din cauza lui sunt așa, sunt stresată , sunt nervoasă, excitată , frustrată... ce se așteaptă să fiu în al nouălea cer după ce mă sărută cum o face, după ce mă atinge în așa fel încât îmi paralizează toate simțurile. Cum ar trebui să reacționez  eu?

- Nu ești buricul pământului, stai liniștit... Răspunsul vine rostit încet, și cu foarte puțină convingere.

- Ava... tonul vocii îi este grav, ca o amenințare. Presupun că nu îi place să fie luat peste picior...