Always&Forever-Impreuna pentru totdeauna

4. Ti-a fost dor de mine?

     Din perspectiva Rebeccai Buckley:

     Speriata fiind, am inceput sa tip.

          -Degeaba tipi. N-o sa te auda nimeni. zise o voce masculina care-mi parea atat de cunoscuta.

     In lumina difuza care abia patrundea prin micul geam din incapere, imi puteam da seama ca atacatorul meu era un tip inalt, destul de puternic. Era imbracat in haine inchise la culoare si purta un hanorac cu gluga care ii acoperea cea mai mare parte din chip.

          -Cine esti? Si ce vrei de la mine? l-am intrebat.

     Vazand ca nu-mi raspunde, am inceput sa-l lovesc cu picioarele. Individul ma tranti si mai tare de perete, prinzandu-mi cu putere incheieturile cu o mana, in timp ce isi plimba cealalta mana nestingherita pe corpul meu, cautand cu disperare fermoarul rochiei mele.

          -Shh. Stai linistita papusa. zise el, punandu-si un deget peste buzele mele.

     Pielea mi se facu ca de gaina la auzul acelor cuvinte. Nu se putea sa fie cine credeam eu ca e.

          -Liam?!

          -Surpriza! Nu-i asa ca ti-a fost dor de mine? zise el cu un zambet pervers.

          -Ce dracu' mai vrei de la mine, Liam? De ce nu ma lasi in pace odata pentru totdeauna?

          -Ma tem ca nu-ti pot face pe plac de data asta, scumpete. Noi doi trebuie sa continuam ceea ce am inceput seara trecuta, la petrecere.

          -Noi doi nu avem nimic de continuat, jigodie! Ia-ti mainile de pe mine! am tipat la el, dandu-i o palma peste fata.

          -Whoo! Usor tigroaico. Fa cum iti spun si n-o sa aiba nimeni de suferit.

     I-am dat inca o palma, de data asta cu si mai multe putere.

          -Vad ca-ti place sa complici lucrurile. Ok atunci.

     Acesta ma ridica in aer, incolacindu-mi picioarele in jurul taliei sale, iar apoi incepu sa ma sarute cu forta. Am inceput sa strig disperata dupa ajutor, in speranta ca cineva va veni sa ma salveze din ghearele diavolului, insa ajutorul intarzia sa apara.

     La naiba, pana aici mi-a fost. Urma sa sa fiu violata de catre iubitul surorii mele in vestiarul scolii si nu era nimeni prin preajma sa ma salveze. Speriata, am inchis ochii, asteptandu-mi in tacere sentinta, incercand sa nu ma gandesc la ceea ce tocmai urma sa se intample.

     Deodata am auzit un bubuit puternic. Cand am deschis ochii, Liam era intins pe jos si injura de mama focului, iar in fata sa era nimeni altul decat Alex, care tocmai ii daduse un pumn nenorocitului. Alex veni inspre mine ca sa se asigure ca nu patisem ceva.

          -Esti in regula? Ti-a facut ceva idiotul asta? ma intreba el, cu o expresie plina de soc si ingrijorare.

          -Du-ma de aici.

     Eram inca in stare de soc. Tremuram din toate incheieturile si abia daca ma puteam tine pe picioare.

          -Linisteste-te, Rebecca, totul o sa fie ok. incerca el sa ma calmeze, strangandu-ma si mai tare in brate.

     Cumva, in acel moment, in stransoarea puternica a bratelor sale, ma simteam mai in siguranta ca niciodata. Nimic nu mai conta pentru mine; putea sa inceapa Al Treilea Razboi Mondial sau sa vina sfarsitul lumii, pentru ca stiam ca absolut nimeni si nimic nu m-ar putea rani atata timp cat ma aflam aproape de el. Era de parca bratele sale reprezentau o fortareata imensa, menita sa ma apere de tot ceea ce era rau pe acest Pamant.