Dark love...bright flame!

The beginning

Numele meu este CAIN ! Adam îmi este tata iar Eva îmi este mamă. Sunt primul copil al Pământului. M-am născut într-o lume în care nu exista nimic și totuși exista TOTUL. Lumea mea era simplă...atât de simplă și atât de perfectă. Totul era frumos. Era greu...nu era ca în ziua de azi...tot ce făceam ,făceam cu mâinile mele. Nu existau mașinării care să mă ajute sau pe care să le comand. Dacă voiam să mănânc, trebuia să muncesc, să îmi câștig hrana cu sudoarea frunții.

Povestea mea o știu mulți sau poate toți...și totuși nu o știe nimeni. Se spune că mi-am ucis fratele din gelozie, pentru că el era preferatul Domnului...iar eu ca un netrebnic, nu am putut suporta gândul că fratele meu este în grațiile Creatorului și eu nu, aşa că după ce am dăruit ofrandele noastre Domnului, atunci când Abel a fost lăudat pentru ceea ce a adus, iar eu criticat, gelozia și furia au luat locul rațiunii mele. Într-un acces de nebunie, am luat un os de animal și l-am omorât. Atunci Dumnezeu m-a pedepsit și am fost aruncat în Iad.

Dar povestea mea nu a fost așa. Mi-am ucis fratele, e adevărat...dar nu din gelozie. Am făcut-o din iubire. Pe când mă pregăteam să îi aduc ofrandele Tatălui nostru, l-am auzit pe Abel când vorbea cu CEL IZGONIT. Voia să își vândă sufletul pentru putere. Trei zile am stat și m-am gândit ce să fac. Știam că dacă îi spun Creatorului, îmi va spune că alegerea este a lui, mama și tata nu ar fi putut să intervină, pentru că oricât de mult l-ar fi rugat să nu o faca,el ar fi făcut-o. M-am frământat zi și noapte , gândindu-mă la o soluție....până când am găsit-o.

Am ales să fac eu târgul cu acel înger decăzut. Sufletul meu în schimbul sufletului lui Abel.I-am spus clar că vreau ca sufletul fratelui meu să ajungă în Rai. Știam că va fi un pic mai greu având în vedere că exista deja un acord pentru o înțelegere viitoare. Simpla intenție a lui Abel de a își vinde sufletul , îi punea serios în pericol locul lui din Rai. Atunci el mi-a zis:

— Vrei ca eu să renunț la sufletul lui?

— Nu vei pierde nimic, îl vei avea pe al meu. Un suflet e un suflet! am spus eu...

— Dar vrei să șterg orice intenție văzută și nevăzută. Vrei ca sufletul său să fie fără de prihană, ca și până acum...

— Exact! Facem înțelegerea dacă sufletul lui ajunge în Rai!

— Și dacă refuz? m-a întrebat el sarcastic

— Dacă refuzi...îți promit că voi găsi o cale de a împiedica înțelegerea asta blestemată. Îl omor cu mâna mea și tot nu îl las!! am zis eu, ca un prost încrezut ce eram. Vorbeam totuși cu diavolul, iar eu mă purtam de parcă aş fi comandat în fața fraților mei mai mici...

— Dar atunci nici unul din voi nu va ajunge în Rai, deci eu câștig...cred că ar trebui să refuz...

— Posibil, am spus eu, dar dacă vom fi amândoi în Iad, crede-mă că voi avea grijă sa îl dărâmăm. Suntem frați...ne mai certam, dar ne iubim...să ne ai pe amândoi în casa ta...va fi greu. Plus că vei atrage mânia Tatălui nostru!

— Adam?! a pufnit el disprețuitor

— Știi bine că nu mă refeream la el...am spus Tatăl nostru...atât al meu cât și AL TĂU!!

Știa că am dreptate dar nu voia să cedeze. Era prea mândru, că doar pentru mândria lui a fost izgonit.

— Bine, spuse el, vom face înțelegerea dar cu o condiție!

— Care?

—Dacă vrei atât de mult ca sufletul prețiosului tău frate să ajungă în Rai...va trebui să îl trimiți chiar tu acolo! a zis el cu o voce mieroasă și subțire, o voce care enerva teribil datorită triumfului care se citea în ea...

— Ai înnebunit?! Am zis că îți dau sufletul meu, e suficient...nu îmi omor fratele!

— Cain, Cain! Am planuri mari pentru tine...aceleași pe care le aveam și pentru Abel. Să intri în Iad...e ușor! Abel şi-a asigurat intrarea doar prin simplul fapt că dorea să fie unul de al meu...doar pentru că dorea să îmi dăruiască sufletul său în schimbul puterii. Dar planurile mele necesită vărsare de sânge...asta i-am spus și lui Abel. Ciudat...el era de acord să te omoare...

— Minți!!! Nu e adevărat!!!

— Ooo...ba da, este, a spus el apăsat. Ori faci așa și sufletul său va avea locul asigurat în grădina Tatălui ori dau curs înțelegerii cu el... şi cel care se va bucura de frumusețea Raiului vei fi tu. Tu alegi!

Sufletul meu lăcrima sânge. Durerea mea era asemeni unui uragan înăuntrul meu, care îmi mătura toate măruntaiele. În toată existența mea, de atunci și până acum, nu am simțit o durere atât de mare. Trădarea are un gust acru...însă dezamăgirea e ca un foc ce arde tot ce e mai bun și mai curat în tine. Mă simțeam pierdut, nu știam ce să fac...brusc sacrificul suprem, pentru mântuirea lui Abel, nu mai avea nici un sens. El era dispus să mă omoare. Mintea mea spunea clar și răspicat să plec de acolo, să uit de această discuție și să plec departe de ei toți, să mă retrag undeva unde să trăiesc singur, departe de fratele și de familia mea...dar inima...inima mea de frate striga disperată să nu renunț la el, îmi spunea un singur lucru, la toate cele o mie de argumente contra pe care le dădea mintea mea, inima răspundea cu o simplă propoziție: SÂNGELE APĂ NU SE FACE!!

— Bine! am spus eu. Eu îl omor pe Abel  iar tu îți ştergi orice urmă pe care ai lăsat-o în sufletul lui. Îngerii îl vor primi și vor vedea un suflet curat, nemurdărit de răutatea ta, care merită să intre în Grădina Sfântă!

—Iar tu Cain...vei al meu...pe vecie!

— Așa să fie! m-am trezit spunând fără să mai gândesc. Gândul îmi era la Dumnezeu. Ce va face când va afla ce am făcut?

Eu eram un om simplu pe atunci cu frică de Dumnezeu și de nimic altceva...până în ziua aceea. Inima mea tremura dureros la gândul săvârșirii unui păcat atât de mare. Sângele meu clocotea de furie știind că voi vărsa din el. Şi cel mai important...îmi era frică de moarte. Înainte nu simțeam nimic față de moarte...nici regret, nici frică...știam că la un moment dat se va întâmpla, știam că e o poartă către o eternitate de vis...dar acum era altceva, știam că  eternitatea mea va fi un coșmar...şi îmi era frică...