Razbunare

Capitolul 22

După o seară încărcată de amintiri și lacrimi Alexa și Adrian au ajuns în fostul apartament al fetei. Imediat cum intra fata simți cum o atmosfera extrem de familiara o cuprinde. Și imediat primul ei sărut cu Adam i se ivi în minte. Mai ales că acel sărut a dus la toate acele evenimente plăcute sau mai puțin plăcute.
Intra in dormitor alături de Adrian și se baga in privi în jur. Totul era neatins. Ceea ce ii arată că nimeni nu o caută. Însă ceva insa părea că disparu, însă fata nu putea înțelege nicicum ce. Așa că o lasă baltă și se baga la somn. Simțea că ziua următoare avea să fie una încărcată. Mai ales că toate rudele doreau să o revada.
Ziua următoare Alexa, Mona și Angie s-au întâlnit pentru un a cumpăra unele lucruri pentru viitorii copii. Pe când Mona îi cumpără micutei niste haine, Angie simți niste dureri abdominale complexe. Ceea ce o făcu să țipe. Alexa o strigă pe Mona și o ajuta pe fata să iasă din centrul comercial pentru a o urca în mașină.
La spital starea ei de îmbunătăți. Ceea ce îi făcu pe toti sa răsufle in mare parte ușurați. Iar Adam care timp de o oră stătu că pe ace, reuși să se liniștească. Pe când Alexa incepu sa simta unele amețeli. Așa că Adrian o a așeza pe un scaun și îi mângâie burta apoi îi plasa un sărut pe frunte.
— Totul e bine, da? Așa că nu te stresa. Te rog.
Ea aprobă. Pe când Adam îi privea melancolic. Ii era dor de acele momente in care el era cel care o sărută pe Alexa, nu un anumit doctor.
Intra în salonul in care stătea Angie și o privi cu jale. Pentru ea nu avea mai mult decât un sentiment de prietenie. Iar copilul era singurul motiv pentru care cei doi încă erau împreună. Însă ambii știau că nu era pentru mult timp. Se apropie de ea și de așeză alături de ea pe pat.
— Hei, Angie, cum te simți?
— Mai bine.
— Sigur?
— Foarte sigur. Alexa e afara?
— Da, însă îi e și ei rău și cred că a plecat. Doreai sa ii spui ceva?
— Nimic important.
Adam doar dădu din cap și pleca să vorbească cu doctorul, pe când ea rămase singură gândindu-se la viitorul copil.
Alexa și Adrian au ajuns acasă, iar bărbatul o trimise sa se odihnească. Nu avea nevoie de stres, iar incidentul de azi o făcu să se streseze prea mult. Așa că nu o mai lasă să facă nimic.
Fata de așeză comodă in pat, până când își auzi telefonul cum suna. Privi apelantul și cunoscu imediat numărul. Adam. Răspunse cu mâinile tremurând și duse telefonul la ureche.
— Alo?
— Alo, Alexa, vreau sa ne întâlnim. Te rog.
— Adam, eu...
— Te rog. Dacă accepți ne întâlnim în apartamentul meu peste zece minute.
— Bine. Voi fi acolo.
Alexa se ridică, îi explica lui Adrian situația și pleca spre apartamentul in care își pierdu toată încrederea în persoana pe care o iubea și poate încă o mai iubește.
Ajunsă acolo, observă cum ușa e deschisa, așa că intra fără a mai bate. Îl văzu pe Adam pe canapea și de așeză și ea în fața lui.
— Deci, Adam. Ce ai vrut?
Bărbatul se ridică și se așeză lângă ea. Nu mai gândi de două ori înainte să îi ia fata în palme și să o sărute cu dragoste. Îi fu extrem de dor de acele buze moi. Iar spre marea lui fericire fata îi răspunse sărutului. Când se desprinse, își lipi fruntea de a ei și o privi în ochi. Vedea în ei acea sclipire ca și prima oară. Ceea ce ii dădu răspuns la aproape toate întrebările. Văzu in ei iubirea pe care încă i-o poarta. Așa că îi mângâie chipul zâmbind.
— Mă iubești?
Întrebarea lui veni ca un fulger asupra ei. Dorea să îi răspunda, însă doar își lăsă privirea în jos și își privi ciorapii. Însă bărbatul nu se dădu bătut și îi ridică fata pentru a o privi în ochi.
— Vreau sa aud doar doua cuvinte, te rog.
— Adam…
— Bine nu răspunde, însă atunci rapsunde-mi la alta. Îl iubești pe Adrian?
Atunci rata înghiți în sec. Știa că nu il iubește pe Adrian însă nu avea de gând să îi spună asta și lui. Așa că din nou tacu.
— Și tăcerea e un răspuns. Însă la această întrebare promite-mi că îmi vei răspunde.
Fata îl privi sceptica, însă aprobă. Nu avea sa fie mai grava ca și celelalte două.
— Alexa, al cui e copilul?
Atunci pur și simplu claca. Nu credea că asta va fi una dintre întrebările care îl macină. Așa că din nou își lăsă privirea în jos.
— E al meu, nu-i așa?
Ea doar de ridica și dori sa plece. Însă el nu o lasă. O trase la pieptul lui și îi sărută fruntea apoi îi mângâie burta.
— Doream să o ating de când te-am vazut. Eram sigur că e al meu.
Adam începu să își plimbe mâna pe suprafața abdomenului, iar apoi simți o mișcare. Alexa și Adam au început să zâmbească simultan. Copilul de misca. Așa că fata își duse rapid mâna la burta. Copilul începu să lovească mai tare, ceea ce ii aduse fetei lacrimi de fericire pe chip, pe care i le șterse Adam.
— Iubito, nu ai idee ce fericit sunt. E copilul nostru. Înțelegi? Al nostru!
Alexa simțea fericirea din glasul lui, însă nu avea de gând să îl accepte. El o avea pe Angie, care la acel moment îi reprezenta familia. Așa că se depărta de el.
— Adam, e copilul tau, îl vei vedea, însă tu o ai pe Angie. Iar eu pe Adrian. Așa că lasa-ma.
Pleca spre usa, însă cuvintele lui ai oprit-o pentru un moment.
— Niciodată nu îmi voi lăsa copilul sa fie crescut de alt tata. Și nici pe tine nu te voi lăsa să fii cu alt bărbat. Chiar daca tu nu îmi spui știu că mă iubești, iar eu tot o fac. Te iubesc, Alexa, și voi face tot ce îmi va sta în putință pentru a te avea alături.
La auzul acelor cuvinte fata dori sa se intoarca, însă nu o făcu. Nu avea sa își calce pe orgoliu. Nu atunci când știa că ea reprezenta pentru el la un moment dat doar o simpla razbunare.