Capitolul 11:Fără speranță.

29 6 0
                                    

Jenny pov:
Mă trezesc și văd că partea dreaptă a patului e goală.Văd un bilet pe noptierã și îl deschid.
"Iubito,a trebuit să plec mai devreme la serviciu,sper să nu te superi!Ai mâncarea în frigider ,să te îmbraci bine dacă ieși afară.E frig.Ai grijă de tine,iubire!"

Cel mai siropos bilet pe care l-am citit vreodată.Îmi zic în gând în timp ce mă apropii spre baie.Îmi fac rutina de dimineață și mănânc.Sigur că Jennifer a mâncat și ea.Doar nu o las să moară de foame.

Stau în fața oglinzi de la noptiera unde își ține Jennifer machiajele.Mă machiez,și când să aplic rujul,văd inelul strălucește din cauza luminii.E atât de frumos.Vreau să-i fac o vizită surorii mele.
***
Jennifer pov:
Nu am vrut nici să mănânc.Toate gândurile mele erau la Zayn.Dacă îi va face ceva rău nebuna asta.Aceeași rochie dăruită de Zayn,zace pe mine,doar că e puțin șifonată și ruptă.Cât de romantică a fost seara aceea.

Niște tocuri se aud apropiindu-se de ușă.
Ușa se dechide larg,pe ea intrând diavolița cu coarne.Avea rânjetul ăla al ei care mã enerva la culme.
Se apropie ca o felină de mine.E chiar frumoasă,normal dacă seamănă cu mine.Imediat ce se așează pe marginea patului deschide gură să zică ceva.
-Ai mâncat?Vrei să-ți dau niște haine de schimb?
-Nu ,dar tu nu-mi poți oferi ceea ce vreau!Îi spun și ea tresare.
-Și mă rog,ce vrei?
-Eu vreau iubire!Iar tu nu mi-o poți oferi!!Țip tare încât să audă și mascote ei care păzesc clădirea din 24 în 24.
-Ți-o pot oferi!
-Nu,tu nu-mi poți oferi nimic diavoliță fără inimă!Îi zic în scarbă,iar ea pare afecatată și nervoasă,dând să zică ceva,dar eu o iau înainte.
-Nu vreau să te mai văd și nici să te aud!Spub și îmi bag fața în pernă.

-Dar,Jennifer!Spune atingându-mi spatele.Simt ceva ca un inel și îmi întorc privirea spre mâna ei.
-Tu nu ai suflet!!!Spun și încep să plâng foarte tare.
-Vreau să moooorr!De ce nu mă omori?De ce mă mai chinui așa monstrule cu două fețe!!!!Țip atât de tare încât simt că am întrecut măsura.
-Uite Jenn,îmi pare rău...
-Nu vreau să te mai aud,lasă-mă să mă înnec în propiile mele lacrimi.Plecă de aici !!!
Iese pe ușă cu o lacrimă în ochi.
Numai am nicio speranță,toate visele mi s-au năruit.

Pe ușă intră Derek îngrijorat.Mă ia în brațe și îmi spune:
-Ești bine?Ce s-a întâmplat???!Spune foarte îngrijorat.
-Se...că...căs...căsătoresc!Spun plângând și mai tare.
-Cine?Liniștește-te!
-Jenny și cu bărbatul pe care îl iubesc!E un monstru!Cum poate să-mi facă așa ceva,Derek,cum?
-Păi...El știe că tu ești,pe tine te iubește chiar dacă semănați!Te iubește!Spune apucându-mi umerii prietenește.

***
-Nunta o vom face chiar mâine,iubire!Astăzi vei merge cu mama ta și îți vei alege rochia.
Inima îmi tresare auzind că voi sta în preajma ei.
-Nu crezi că ne chiar grăbim?Îl întreb,iar el clatină din cap negativ.
-Nu,iubire!Vreau să ne căsătorim cât mai putem!
-Oh,bine!

***
De o oră mă plimb cu ființa care mi-a dat viață ,dar niciodată nu am numit-o "mamă".Am fost la aproape toate magazinele cu rochii de mireasă.
Mă uit la o vitrină care chiar mi-a atras atenția.
-Vrei să intrăm?Mă întreabă zâmbindu-mi sincer.
-Da.
Nu știu cum voi ieși din asta,din tot jocul ăsta în care m-am băgat gândindu-mă că va fi un joc ușor.M-am înșelat e cel mai greu joc.Dar nu,orgoliul nu mă lasă.

Sunt distrasă din gânduri de mama care mă trage de braț 8n magazin.Atingerea ei e o alinare pentru mine.În toți acești ani ,mi-a lipsit.
Probez mai multe rochii,după care mă gândesc că asta nu va fi chiar o nuntă adevărată.Aleg o rochie care îmi iese în ochi,plătesc și plecăm.
***
Zayn pov:
Chiar nu știu ce se întâmplă cu Jennifer.De la un timp e așa rece și distantă încât nu o mai pot recunoaște.

Intră pe ușă cu o rochie în mână.
-Nu trebuie să vezi rochia până mâine!Îmi spune în timp ce intră în cameră.
Ceva se întâmplă cu ea.
Intru în cameră și o văd cum așează rochia în dulap.Mă apropii ușor de ea și îi pun mâinile pe talie.
-Iubito,ce se întâmplă cu tine?Îi spun mai mult șoptit.
-Nimic....Minte ea.
-Dacă crezi că e prea devreme pentru nuntă,atunci o anulez pentru când o să fii pregătită.
-Nu Zayn,doar că am mari emoții.

Cred că asta era.
-Vrei să ieșim undeva în seara asta?
-Nu,nu prea am chef.
-Hai măi iubire!Sărbătorim pentru nuntă.
-Bine.
***
Stă pe scaun culrinsă în gândurile ei.
-La ce te gândești?Întreb curios.
-Ăăăă...la nimic.
-Mi-am adus aminte,cât eram la mama acasă,ți-am spus că îți voi găsi sora,am căutat ,dar nu am găsit nimic.
Îi văd șocul de pe față.
-Nu mai e nicio speranță.Nu o putem găsi.
-Bine...
După cină am mers acasă și ne-am culcat.

______________________________________________________
Suzați greșelile.

JenniferUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum