SEDUCȚIE I (FINALIZAT)

- 4 -

Elijah a reușit să mă ajute, acum trei ani m-a adus aici, în oraș, iar cu ajutorul lui am reușit să renunț la alcool, la droguri. Chiar dacă Ely nu l-a plăcut la început, iar acum cu atât mai puțin, știe că datorită lui am ieșit din acea lume pe car mi-o creasem eu, o lume întunecată în care doar alcoolul și drogurile mă ajutau  să uit.  El m-a ajutat, cu terapie și tratamentul adecvat am reușit să îmi construiesc o nouă viață. Îmi pare rău că l-am atras și pe el în iadul meu, știu că nu i-a fost ușor cu mine, să îmi suporte coșmarurile, să vrea să mă atingă și să nu-l las, cu greu am reușit într-un final să împărțim patul, dar niciodată nu a reușit să șteargă din mintea mea ceea ce s-a întâmplat, nu a reușit să mă facă să uit. Așa că într-un final a renunțat să mai încerce, nu-l învinovățesc pentru asta, ci pentru cum m-a părăsit, el era ancora mea, mă ajuta să nu mă pierd, iar acum nu mai îl am. A renunțat la mine, eram prea distrusă pentru a mă putea repara.

Îmi pun cafea în filtru, apoi pornesc aparatul, privesc în gol. Coșmarurile sunt din ce în ce mai dese. Totul este bine până mă pun în pat seara, până adorm, atunci retrăiesc aceea noapte le nesfârșit... Suspin ușor, nu vreau să mă gândesc la alcool, nu vreau să fug iar și să găsesc refugiu în alcool, nu din nou. Scutur din cap pentru a-mi confirma mie că nu am să mai fac asta. Îmi pun cafea în cană, și mă așez la masă.

Gândul îmi zboară din nou la cele petrecute în această zi, dacă până acum nu suportam să fiu atinsă de bărbați, de ce acesta a putut? De ce mi-a plăcut așa de mult cum mă atingea, cum mă mângâia? Cum se face că atingerea lui nu mi-a făcut greață, nu mi-a provocat repulsie, ci plăcere, dorință. De ce vreau mai mult de la el...?

Atunci aud ușa de la intrare cum se deschide, iar vocea lui Ely mă trezește din meditație.

-Am ajuns. Spune ea în timp ce aud cum încuie ușa și aruncă cheile pe măsuța de lângă cuier. Apoi îi aud pașii apropiindu-se de bucătărie. Azi am avu o zi formidabilă, clientul a fost foarte mulțumit, și ghici ce , mi-am găsit o clientă care vrea să organizez nunta fiicei ei... 

Ridic privirea și afișez un zâmbet firav, este tot ce pot în acest moment.

- Mă bucur pentru tine.

Mă privește o secundă și văd cum îi dispare zâmbetul de pe față lăsând loc la o expresie de îngrijorare.

- Ava ce s-a întâmplat?

- Nimic. o asigur eu. Dar ea mă cunoaște foarte bine, știu că nu pot să o mint. Scoate un sunet de dezaprobare. 

- Te rog ... te cunosc prea bine ca să încerci să mă minți. Ocolește masa și se apropie de mine. Cu mâinile îmi așează părul, care sigur este dezastru, apoi îmi prinde obrajii în palme. Hai, zi-mi ce s-a întâmplat.

Nu mă mai pot abține și izbucnesc în plâns. Văd îngrijorarea di ochii ei, iar eu mă încolăcesc cu brațele în jurul ei, simt nevoia să vorbesc  cu cineva, cu cineva care mă înțelege.

- Am avut un coșmar... Vocea îmi este joasă, aproape ca o șoaptă, poate că nici nu m-a auzit.

- Ce? Din nou? Dar am crezut că ai reușit să scapi de ele....

Neg cu capul, las privire în podea. Ne așezăm la masă. Atunci ea privește repede la cana de pe masă, apoi la aparatul de cafea. Știu la ce se gândește, că am băut. 

- Stai liniștită, îi spun. Este doar cafea. Nu o să mai beau... Ea răsuflă ușurată la afirmația mea.

- Dar am crezu că nu mai ai coșmaruri... De când?

- Nu am scăpat niciodată de ele, doar că au fost mai rare, de două, trei ori pe lună.

- Iar acum? Mă întreabă încet,   parcă i-ar fi frică de răspuns.