Aleasa

Capitolul 17

Am oftat.

- Ce s-a mai intamplat? mi-a soptit el. Ce nu iti mai convine?...

- Lasa-ma! i-am soptit la randul meu.

Ma irita faptul ca se preface ca ii pasa de mine. Amandoi stim ca nu este adevarat...

Doctorul a revenit langa mine, tinand in mana un pahar de apa si punandu-l pe masuta de alaturi.

- Ridica-te. m-a indemnat, ajutandu-ma sa stau asezata.

L-am ascultat si m-am ridicat.

- Bea. mi-a spus, intinzandu-mi paharul.

- De ce? am intrebat, refuzand sa il iau.

- Apa este esentiala, constituind 65% in corp. Ai lesinat din cauza deshidratarii, asa ca trebuie sa te hidratezi.

M-am supus si am baut tot din paharul cu apa.

Senzatia de foame simtita inainte de lesin, disparuse de parca nici nu a fost. Asta mi s-a parut straniu, pentru ca nu imi aminteam sa fi mancat.

Nici macar nu observasem ca aveam hainele schimbate, fiind acum imbracata intr-un fel de halat de spital. Am simtit ca rosesc la gandul ca am fost dezbracata de niste baieti. Eu nu stateam goala nici cand eram singura acasa...

L-am vazut pe Adam ca rade cu ironie, cand mi-a vazut surprinderea pe chip.

- Nu ma privi asa! l-am avertizat cu glas mic.

- Esti atat de draguta cand rosesti. a spus cu un ranjet pe fata.

Aproape ca intram in pamant.

- Mai taci!

Blondul a venit, iarasi, alaturi de noi si s-a adresat baiatului de langa mine:

- Adam, te rog sa pleci.

A tresarit usor langa mine.

- Cum? De ce? a intrebat acesta surprins.

- Lunna trebuie sa se odihneasca si nu poate face acest lucru atata timp cat se cearta.

Am zambit triumfatoare. De unul am scapat, a mai ramas unul singur...

- O sa incerce sa scape din nou. a inceput Adam.

- Sunt sigur ca o sa ne intelegem.

Am zambit triumfator. In sfarsit pleaca! m-am bucurat eu.

- Ok. Dar sa fii atent. a inceput, iarasi.

- Ma descurc.

- Sa stii ca sunt cu ochii pe tine! mi s-a adresat de data aceasta mie.

Mi-am dat ochii peste cap. Cum ar putea sa fie cu ochii pe mine nefiind alaturi?

A iesit, iar eu am ramas cu tipul blond care s-a asezat pe un scaun din fata unui birou de culoare alba-crem, la fel ca majoritatea lucrurilor din camera. Avea niste foi in fata, dar le-a pus deasupra unei gramezi frumos aranjate, la marginea mesei. Dintr-un sertar a scos o carte si a inceput sa citeasca in tacere, privind din cand in cand si in directia mea. S-a lasat linistea si doar respiratia lui si a mea se mai auzeau.

Dupa un timp s-a oprit din citit si mi-a mai adus un pahar de apa, cu cuvintele:

- Culca-te, trebuie sa te odihnesti.

Am baut apa si i-am spus ca un copilas:

- Ma simt mai bine, sincer.

- Pana maine nu o sa te las sa pleci din aceasta camera. O sa vina Adam dupa tine si o sa te ia atunci.

Adam ma va lua... Cine e el ca sa stea atat cu mine? De ce toti se comporta cu mine de parca as fi in posesia lui Adam? Vreau sa scap din locul asta!

Vazand ca eu nu ii mai spuneam nimic, blondul s-a intors la biroul sau si a inceput, iarasi, sa citeasca. Eu m-am intins pe patul de sub mine.

Adam... De ce l-a alungat? Macar cu el schimbam vreo doua cuvinte. Cu toate ca stau de putin timp aici, m-am atasat putin de el... Nu!!!! Am un iubit si nu trebuie sa ma gandesc astfel despre un strain pe care abia l-am cunoscut!

Fiind cazuta pe ganduri, nici nu am observat cand am adormit.