《Dulapul dubios》

38 16 3
                                    

La etajul doi gasisem multe dulapuri pline cu haine.
Hainele erau foarte frumoase. Unele erau cam rupte, altele pareau noi-noute.
Ali se duce catre haine...
-Imi sta bine nu-i asa?
-Ali, ce faci? Nu cred ca este bine sa probezi aceste haine.
-Zici numai prostii!
-Alex! strig eu.
-Claire, sunt aici. Nu te mai speria atat! spune el razand.
-Poate aveti dreptate nu am de ce sa ma tem.
-Ăăăă, da!!!
Dintr-o data se aude ceva. Cineva tranteste usa castelului. Toti trei intram ingroziti intr-un singur dulap. Acolo nu era prea mult loc. Acel om vine aici. Parea dubios. Cauta ceva anume. Dar ce?
Nu prea aveam loc in dulap, asa ca ne-am inghesuit.
-Nu ma m-ai impingeti!!
-Alex, taci!
-O sa stam aici toata ziua?
-Cat praf este aici! zise Alison.
In doua secunde. HAPCIU! Alison stranuta dandu-se cu capul de peretele dulapului. Acel perete cazuse, pare destul de solid.
In acel dulap  se alfa un subsol.
Nu credeam ca este posibil.
Ne-am dus sa exploram.
Pe aici nu trecuse nimeni. Este ca o vizuina, un loc secret.
Subsolul avea o intreaga biblioteca, insa nu pentru carti.
Avea o gramada de sticle de vin, si  sampanie. Toate aveau un mesaj pe ele, pe eticheta.
Omul acela plecase, si noi ne-am retras din subsol.
Si acum ma intreb: Cine este acel individ?

Calauzita de propriul destinWhere stories live. Discover now