Plecarea

9 2 0
                                    

Totul a ramas neterminat... inca nu stim nimic despre acel seif, iar eu trebuie sa ma mut impreuna cu parintii mei pentru job-ul mamei. 

Timpul a trecut repede, si cand imi dau seama prin cate am trecut, si cate mistere am elucidat, imi va fi dor.
Ne-am impachetat tot, era timpul sa ne urcam in autocar si sa plecam....
Mi-am luat ramas bun de la aceasta *lume* mica a mea, si de la prieteni.
Stiu ca imi va fi greu, dar o sa ma obisnuiesc cu ideea pana la urma. Sau cel putin asta cred.
Urcata in autocar, imi dau lacrimile si incep sa-mi amintesc totul, amintiri, persoane, probabil au fost cele mai memorabiile momente din viata mea in acest oras...
New-York-ul ne astepta, si noi pe el...
Dupa o ora ajunsesem la aeroport, iar de acolo mergeam direct in New-York.

Au fost vreo doua sau trei ore in avion, primul zbor. Pacat ca a fost primul cu lacrimi in ochi...
Imi ascultasem bataile inimii, fiecare contractie a inimii, fiecare bataie... de dor.
Am vrut sa iau o pauza, m-am asezat pe scaun astfel incat sa pot dormi linistita pe timpul zborului nostru, si astfel imaginandu-mi lucruri frumoase, o viata frumoasa.
Mama ma atinge incetisor:
- Ali, trezeste-te, scumpa mea am ajuns.
M-am trezit imediat. Ma uitam pe fereastra avionului:

 Ma uitam pe fereastra avionului:

Hoppla! Dieses Bild entspricht nicht unseren inhaltlichen Richtlinien. Um mit dem Veröffentlichen fortfahren zu können, entferne es bitte oder lade ein anderes Bild hoch.


O noua viata ma astepta!


Calauzita de propriul destinWo Geschichten leben. Entdecke jetzt