Prefer prietenii online

Capitolul 2

miercuri

Tânăra se îndrăgostise iremediabil de ideea singurătății, de singurătatea ce-i învăluia trupul firav și sufletu-i șters și pustiit, de liniștea și de siguranța pe care o resimțea între pereții apartamentului său. Rămânea singură, împreună cu propriile sale gânduri și cu propriile sale sentimente, ce o măcinau zi de zi, noapte de noapte, ce-i sfâșiau sufletul, ce-i influențau întotdeauna starea de spirit. Pășea mereu însoțită de reflexia ei în oglinzi și-n geamuri, mergea necontenit alături de umbra ei și întotdeauna purta la ea un bagaj alcătuit numai din concepțiile sale asupra lumii, asupra oamenilor și asupra propriei persoane. Construise un zid înalt, de nepătruns, între lumea ei și lumea cea reală, dorindu-și ca nimeni, înafară de ea, să pătrundă în universul său imaginar, plin de remușcări, nesiguranță, sentimentele spontane și intense, resimțite zilnic. Zidul acesta nu numai că-i oferea protecția asupra realității, ci și posibilitatea de a-i observa pe ceilalți. Retrasă în universul său fictiv, putea analiza și studia comportamentele celor din jur, sperând ca astfel să înțeleagă oamenii. Însă acest lucru fu cu neputință, căci de fiecare dată când simțea că înțelege o persoană, aceasta se schimba, demonstrându-i că se înșela întotdeauna. Oricât de mult încercase să se ferească de oameni după încercările ei eșuate de a găsi răspunsuri la întrebările nerostite, nu izbutea. Se găsea mereu o persoană care să-și dorească să se împrietenească cu aceasta, însă Bones refuza și își cerea scuze, deși niciodată nu fusese vina ei. Se considera mereu vinovată de lucrurile pe care nu le săvârșea și își cerea scuze, însă acesta îi era obiceiul încă de când era copil.

 După alte câteva luni de când se mutase în acest oraș, ce la început i se părea încântător și totodată neprimitor, începu să descopere noi pasiuni, ori se apuca de cele vechi, ori încerca altele, ori le abandona pe unele, însă cert este că aceste lucruri mărunte, aceste obiceiuri ce-i umpleau timpul zilnic, îi aduceau zâmbetul pe buze și o făceau să uite cât de nenorociți pot fi oamenii. De pildă, atunci când citea se regăsea pe sine în spusele autorului. Când asculta muzică, se simțea importantă, ca și cum ea ar fi fost muza artistului ce înșirase parcă special pentru ea, versuri întregi, ce o caracterizau perfect pe tânără. Când privea furtunile, ploile, ninsorile, i se părea că natura oscilează cu sentimentele sale, că până și creația divină îi simțea neliniștea și nesiguranța, incertitudinea și îndoiala ce-i acaparau sufletul. Picta punându-și sufletul pe pânză, desenând forme aievea, folosind tot feluri de culori care mai de care mai aprinse. Scria despre toate sentimentele resimțite de ea, însă și-ar fi dorit să aibă ceva interesant de povestit. Ea nu mergea, ea executa pași lini și călca podeaua încetișor, dansând la fiecare pas. Își îngrijea plantele, le aranja astfel încât să aibă parte de lumina și de căldura necesară, avea grijă de ele. Citea singură, asculta muzică singură, desena singură, mânca singură, se trezea și se culca la fel de singură întotdeauna, însă pentru ea singurătatea nu era ceva nefast. În ultima perioadă reuși să se descopere mai mult pe sine însăși, să își concentreze toate puterile pentru a-și asigura un stil de viață cât mai sănătos. Nu se înconjura de persoane al căror comportament îi displăcea și nu avusese parte de nicio relație toxică. În zilele friguroase de toamnă, când ceilalți se simțeau tot mai incomozi cu propria persoană, ea era încântată de caracterul ei și de personalitatea pe care reuși să și-o păstreze intactă vreme îndelungată, în ciuda factorilor ce au intervenit pe parcurs. 

Timp de mai multe zile se gândi la fata care își făcu curaj să-i trimită un prim mesaj. În astfel de momentele, Bones și-ar fi dorit să se ascundă în spatele zidului său și să petreacă ceva timp gândindu-se la cum ar fi corect să procedeze. Dacă continua s-o ignore de acum înainte, poate că va realiza că nu trebuie să insiste și va înceta. Ori poate dorința i-ar crește, iar firea misterioasă și enigmatică a tinerei ar captiva-o și intriga-o din ce în ce mai mult. În decursul a câtorva zile, Bones își ignoră telefonul și implicit noua sa amică, și încercă să-și desfășoare activitățile zilnice, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Însă era ceva ce o îngrijora, un gând ce nu-i dădea pace și o dorință arzătoare de a-i răspunde fetei, de a afla mai multe despre ea. Incertitudinea era probabil cea mai întunecată parte a singurătății, căci niciodată n-o să poți lua o decizie pe loc. Nimeni n-o să-ți dea sfaturi, iar tu nu vei cere din partea nimănui, pentru că te-ai obișnuit să fii o făptură independentă, sigură pe sine. Într-un final, Oase îi răspunse tinerei de la celălalt capăt al telefonului și primi un mesaj atât de repede, încât fu luată prin surprindere.

(22:53)  Am încercat să-mi ocup timpul făcând mai multe lucruri, să pară că zilele trec mai repede. Însă acest lucru este lipsit de importanță în acest moment. Ar trebui să mă bucur, căci ai răspuns într-un final, iar pentru mine așteptarea a luat sfârșit. Spune-mi, nu ești o fire foarte sociabilă, nu?

(23:04) Într-adevăr, nu m-am priceput niciodată să comunic cu oamenii. Chiar și când eram mică mă fâstâceam și mă ascundeam după trupul mamei, ori de câte ori trebuia să vorbesc cu cineva.

(23:07) Dacă aș fi vorbit cu cineva mai apropiat, i-aș fi sugerat să încerce să comunice tot mai des. Însă, având în vedere că noi două nu ne cunoaștem atât de bine, n-am să te judec și nici n-am să-ți ofer vreun sfat care să-ți stârnească furia sau mânia. Totuși, nu mă pot abține să spun că, din ceea ce am vorbit până acum, pari a avea un temperament aparte. 

(23:09)Majoritatea m-au catalogat ca fiind o enigmă, un mister nedeslușit de nimeni în totalitate. Dar nu sunt chiar atât de greu de descifrat. Poți doar să-mi cunoști pasiunile și deja ți-ai făcut o impresie despre mine. Problema e că oamenii pun verdictul, fără să încerce măcar să cunoască cu adevărat esența unei persoane.

(23:14) Nu-ți face griji. Prefer să cred că nu mă încadrez în genul acestor oameni, prefer să cred că mă străduiesc să cunosc adevărate caractere și să trec dincolo de bariere și prejudecăți. Iar tu, din câte înțeleg, ești o fire tainică, căci ai zeci de laturi ascunse. Și poate cel mai important dintre toate, nu-ți plac oamenii. Un artist spune că oamenii sunt de fapt diamantele. Tu ce părere ai?

(23:17) Cred că părerea artistului despre care vorbești este total diferită față de a mea.