Medalionul dragostei

55. Căsătoriți

- Şi noi te iubim!Brad îl luă pe Robert în brațe. Jessica şi Robert îl pupară şi îl îmbrățişară.

- Şi vă aşteptăm şi la nunta de aur, o să dăm o petrecere pe cinste.

Toți aplaudară şi zâmbiră.

Petrecerea era frumoasă, lumea se distra. Dar Brad şi Jessica trebuiau să plece, avea bilete spre Hawai, în luna de miere. Se îndreptară spre maşină.

- Aveți grijă de voi! strigă Dave.

- Să veniți trei sau poate patru, zâmbi Antonia.

- Să aveți grijă de Robert! spuse Brad.

- Sunt mare! Pot să am grijă de mine!

- Ştiu scumpule. Dar să o asculți pe bunica Jordan şi pe bunicul Dave şi Javier. Şi pe Antonia şi David, şi pe Garry şi Tania.

- Iubita mea, să mergem. Îl sărută pe Robert si plecară

Erau în maşină.

- Nici nu am apucat să mă schimb de rochia de mireasă. O să avem timp în aeroport? Ar fi ciudat să urc aşa în avion.

- De ce? Eşti minunată!

- Da, dar chiar şi aşa. Unde mergem? Nu ne îndreptăm spre aeroport? De ce ieşim din oraş?

- Pentru că nu plecăm acum în Hawai ci mâine.

- Şi unde plecăm?

- Păi nu ai spus că vrei să te dezbraci, m-am gândit să ne petrecem prima noapte ca soț şi soție într-un loc romantic, de aceea nu te-am lăsat să te schimbi. Sau voiam într-un avion, dormind?

- Ah asta plănuiai tu! zâmbi Jessica.

- Cred că merităm această noapte, având în vedere că m-ai ținut pe tuşă de câțiva ani.

- Ehh..şi mie mi-a fost dor de tine!

- Te iubesc!

- Si eu, iubitule!

Ajunşi la câțiva kilometri depărtare, într-un câmp aproape de un lac imens, pe marginea căruia era o căsuță. Brad de mână pe Jessica şi o conduse până la intrare.

- Ai închiriat-o pe toată?

- Nu, iubito. Tot acest loc este al nostru acum. Când vrem să ne relaxăm venim aici. Un loc al nostru.

- Uau cât de splendid e! Nu-mi vine să cred că ai cumpărat acest loc!

- De fapt, e un cadou de nuntă.

- De la cine?

- De la Dave. Ştia că avem nevoie de un spațiu al nostru şi ni l-a oferit.

- Nu pot să cred că tata s-a gândit la asta.

Brad deschise uşa, şi aprinse întrerupătorul care era pe perete, cum intri.

- Ai mai fost aici?

- Da, să pregătesc tot ce urmează. Stai nu intra! Vreau să trec pragul.

Jessica începură să râdă.

- Nu am trecut peste faza asta?

- Nu, trebuie să facem totul ca la carte.

O luă în brațe şi o trecu pragul. Trânti uşa cu piciorul, care se putea deschide doar pe dinăuntru, pe dinafară doar cu cheia.

O duse la etaj, urcând scările luminate de mici beculețe prinse de balustradă. Pe jos erau răsfirate petale de trandafiri roşii. Ajunşi la uşa dormitorului, Brad o lăsă jos şi îi puse mâinile pe ochi.

- Nu trişa. Ține ochii strânşi. Căută în buzunar după eşarfa, care şi-o puse cu el şi o legă la ochi.

- Am emoții..ce mi-ai pregătit?

- E o surpriză. Ține ochii închişi. Îi făcu cu o mână prin față, pentru a observa dacă vede.

- Bine, zâmbi ea.

El deschise uşor uşa, intră în cameră, aprinse câteva lumănări aşezate pe jos, pe un dulăpior şi pe noptiere. Era un dormitor mare, fereastra mare din față, de la care puteai să vezi lacul, patul matrimonial cu baldachin în fața ei, pe care era făcută o inimioară din petale de trandafiri şi un buchet uriaş de trandafiri în mijloc, pe care Brad îl luă. Pe de-o parte şi pe de alta a patului, era câte o noptieră, cu o veioză şi lumânărele. Toată casa era din lemn, pe peretele din dreapta era un şemineu în fața căruia era o canapea. Podeaua era şi ea din lemn acoperită ici colo de câte un covoraş mic alb. Totul era de culoarea lemnului mahon.

Brad se postă în fața ei cu acel buchet imens de tradafiri roşii.

- Poți să-ți desfaci eşarfa, dar înainte doi paşi în față.

Ea execută ceea ce Brad îi ceru.

- Stop. Acum desfă eşarfa.

Jessica îşi desfăcu repede eşarfa cu mâinile tremurând, avea emoții şi fluturi în stomac ca şi în ziua în care dăduse cu sucul de portocale peste Brad.

Îl văzu privind-o cu atâta dragoste, cu acel buchet imens de trandafiri roşii, pe care îl ținea în brațe.

- Brad, te iubesc! Sări în brațele lui şi îl sărută. Nimeni nu mi-a făcut niciodată o asemenea surpriză. E atât de romantic şi perfect.

- Am învățat câte ceva de la David.

- Eşti perfect! îi luă florile din mână şi păşi mai mult în cameră până ajunse în fața patului. Brad închise uşa şi se apropie de şemineu, care fiind electric se aprinse repede. Sticla proteja ca focul să nu iasă.

- Ştii ce este perfect?

- Ce? întrebă ea, fără să-l privească, doar mirosind trandafirii. Se simțea împlinită, avea tot ceea ce îşi putea dori.

- Eu şi tu, căsătoriți!

*****