El. L-am cunoscut acum 6 luni. Întâmplător. Nu m-as fi gandit in viata mea ca va insemna totul pentru mine. El a trezit in mine ceva de care nu stiam. El m-a făcut sa invat sa iubesc. Il iubesc. Cu fiecare celula din mine. Cu fiecare suflu. Cu fiecare zambet. Cu fiecare zi. Cu fiecare clipa. Il iubesc si as fi putut jura contrariul. Vocea lui e suntetul meu preferat. Iubesc vocea lui. Zambetul lui e medicament pentru sufletul meu. Iubesc sa il vad zambind. Privirea lui e alinare. Iubesc privirea lui. Iubesc faptul ca ma poate face sa rad in momente in care nu sunt in stare nici macar sa zambesc. Îi iubesc defectele si imperfecțiunile. Iubesc faptul ca e diferit. Iubesc faptul ca nu poate fi comparat cu alti baieti. Il iubesc pentru felul lui de a fi. Iubesc copilul. Iubesc adolescentul. Iubesc adultul. Iubesc omul din el. Iubesc nebunia lui. Iubesc umorul lui. Iubesc sarcasmul lui. Iubesc ironiile lui. Iubesc seriozitatea lui. Iubesc optimismul lui. Iubesc realismul lui. Iubesc curajul lui. Iubesc ambitia lui. Iubesc încurajările lui. Iubesc loialitatea lui. Iubesc întârziatul. Iubesc aerianul. Iubesc somnorosul. Iubesc glumetul. Iubesc grabitul. Iubesc atitudinea lui. Iubesc artistul. Iubesc omul din el. Dar nimic nu e mai dureros decat ideea de a iubi un om, care nici macar nu stie ca existi. Si asta ma omoara. Ma omoara psihic. Vreau sa stie tot ce simt. Vreau sa stie tot ce gandesc. Vreau sa il strang in brate. Vreau sa ii spun ca il iubesc.
