Ger cumplit, parca cineva iti racla fata cu un cutit , il simti pina la oase , gandea D care mergea cu pasi repezi , iesit intr o plimbare de relaxare prin centrul orasului. Era primul ger din aceasta iarna in care temperatura scazuse sub zero grade si voia sa simta cum poate sa i faca fata unei temperaturi extreme.Obrajii ii erau taiati de vantul plin cu ger si in acelasi timp tot analiza viata asa cum fusese si
cu bune si cu rele.Sa traiesti viata si apoi sa o revezi din alt unghi , din alta perspectiva ca si cum ai fi un spectator si in acest fel sa reflectezi asupra ei, era un obicei pe care D il desprinsese .Analiza , filozofa , extragea esente, facea corelatii si uneori se minuna de iluziile mintii umane care ne conduc viata fara sa ne dam seama. Era convins ca fiecare traim in propriile iluzii de care nu ne putem desprinde si de care nu suntem constienti, fiindca traim cum afirma D uneori pe pilot automat.Reactionam prin scheme si forme de gandire invatate si devenite automatisme prin introiectia unor reactii pe care le am elaborat ca raspuns la mediu inconjurator in primii nostri ani de viata ,rigidizandu ne reactiile , neadaptandu- ne creativ la mediu si sa traim mereu intr-un prezent viu, ci repatand si punand in joc mai mult aceste formule de raspuns sau chiar doar pe acestea.Mintea noastra interpreteaza si modifica realitatea traita si observata , ajungand sa transformam intreaga realitate exterioara comform mintii nostre. Era o intrebare pe care si o punea mereu D cat din profunzimea realitatii percepem si cat adaugam din mintea noastra , creaindu-ne propria realitate si spunand ca aceasta este chiar realitatea . E o mare diferenta intre ce traim si cream cu mintea noastra ca realitate si cum este realitatea in sine.Cand realizezi ca realitatea pe care o traiesti nu e realitatea in sine, ci o perceptie a ta cu simturile si mintea ta , aproape o creatie a mintii tale , atunci incepi sa cauti cam sa faci sa vezi in adancime si in ansamblu lucrurile , sa vrei sa fii cat mai aproape de realitatea nedeformata de sensibilitatea personalitatii tale.E ca si cum ai percepe realitatea prin prisma unei iluzii si atunci intreaga realitate se vede prin culorile acesteia., ca printr-o lentila colorata vezi viata,similara culorii lentilei.Iar aceasta lentila este sensibilitatea ta prin care prinzi realitatea exeterioara, pt ca nu poti vedea sau accentua din realitate decat la ce esti sensibil , la ce nu esti sensibil lasi sa treaca pe langa tine..Cand gandesti despre ceva , acest lucru este pt ca acesta a aparut in campul constiintei tale si de asemenea pt. ca tu ai un receptor pentru acest lucru in mintea ta. I l vorbesti dupa ce l ai trait si simtit prin corpul tau , il aduci in campul constiintei si l redai verbal apoi.Ce vezi in realitatea este de cele mai multe ori cea ce proiectezi cu mintea ta , este chiar trairea ta. Cand descrii exteriorul de fapt tedescrii pe tine in mare parte. Daca tu vezi ceva in exterior la o persoana si ii vezi o traire sau un fapt , sa ziceam f simplu , si spoi incep sa- l descrii incepand sa adaugi descrieri care crezi ca sunt ale celeilalte persoane , de fapt cand descrii acea persoana tot ce adaugi este din propria traire a ta , din persoana ta , te caracterizezi si iti zugravesti propriul portret. Tot ce adaugi de la tine presupanand stii cum e cealalta persoana , este de fapt tu ul tau ,sinele tau pecare l descrii. Nu poti descrie o persoana asa cum este daca nu o lasi pe ea sa vorbeasca ,sa se descrie , pentru ca pentru fiecare cuvintele au semnificatii diferite decat pentru noi . Ca sa cunoasteam persoana asa cum este trebuie sa o ascultam , sa vedem ce semnificatii au pentru ea lucrurile si trairile.Pentru o persoana un gest sau un cuvant are atasate alte trairi , cuvintele sunt umplute cu alte semnificatii si sensuri. Iar aceasta legatura poate fi asa rigida ca pentru acea persoana poate acel cuvant sau gest sa aiba doar semnificatia pe care ea a pusa in acestea, si nimic .altceva.Persoana isi rigidizeaza gandirea.Si nubnumai atat , aceste adaugiri presupuse fac ca persoana sa interpreteze in mod eronat si fals intreaga realitate care o descrie , fiind propri ei fantezie si iluzie. I n timp ce se plimba si gerul incepea sa i taie fata, gandea cat de confuz , pierdut sau in orice slt fel se poate simti cineva care traieste o stare si nu poate sa o descrie.Inca nu poate sa i dea un nume acelei stari , simte ceva dar ii e greu sa o surprinda in toata anvergura si sembificatia ei. E ca boala ,ii traiesti simptomele dar nu stii cum se numeste . Mergi la medic , te consulta si da o denumire pentru tot ce traiesti si simti ca simptom si pentru tot ce te afecteza. Te diagnosticheaza , te incadreaza intr- un concept Atunci stii in clar ce ti se intampla, desi simteai ce traiesti si puteai descrie ,nu o puteai denumi. A pune un nume starilor si trairilor .este un act primordial uman pentru ca totul sa ti se faca transparent , sa subsumezi realitatea cu un cuvant.O conceptualizezi , dar in acelasi timp pui un nume la ce traiesti si poti sa o comunici .Oamenii se simt comfortabil daca au un nume pentru tot ce li se intampla. Daca nu l au se simt ca intr-o neagra bezna din care vor sa iasa cat mai repede.
Din toate aceste ganduri ale sale Deste trezit de aparitia in fata sa a unei fapuri pe carwnu o maivazuse demult si cu care doreste sa aiba un dialog. Prin urmare dupa uzualul. "Buna"cei doi se pun pe o discutie aprinsa mixta filozoficoreligioasa. Impresia lui D era ca G era f entuziasma si frenetica in legatura cu religia predicand o fervent , interpretand biblia mai mult din vrchiul testament. Pentru o clipa D a fost putin derutat de scest entuziam al G. nestiind ce sa creada despre ea. Apoi intr-o clipa realizeaza ca G vorbeste ca un pastor neortodox al unei biserici sectare. Spunea multe lucruri adevarate dar impresia lui era ca totusi era o pura intelectualizare in care usor se putea cade in erezie. Aproape ca era contaminata total de aceste predici sectare , lipsindu-i discernamantul diferentierii.D incercat bland sa-i faca niste diferntieri si atentionari in legatura cu derapajul ei religios. Nu era constienta de toate acestea.Dintr o pasiune exagerata uneori putem vedea fragmentar realitatea.Apoi au mersi au baut un ceai impreuna vorbind in acea seara foarte mult si uitand amandoi de timpul care trecea.
Intorcandu se acasa D gandea oare ce este mai rau un ateu care nu l cunoaste pe Dumnezeu si construieste o scara de valori proprie dupa mintea sa sau un om religios contaminat de idei sectare prin care credinta ortodoxa este transfomata in ceva care. nu mai este crestin ortodox pur .Isi spunea ca apropierea de adevar face diferenta. S-a mai intalnit de cateva ori cu G,ii placea efervescenta ei religioasa, dar se intreba de ce se intampla acest fenomen .Generalizand isi spunea ca fiecare poate fi religios din diverse motive ,particulare ,fiecare avand un motiv diferit aproape lumesc de a crede, uneori atat de deformat incat poate friza patologicul.D. gandea ca religios pur este doar iubirea fata de Dumnezeu , fara nici o alta justificare.Iubirea fiind esenta vietii ,motorul ei .Fara iubire suntem. bolnavi , saraci si nefericiti.Iubirea ne hraneste, ne vindeca , multi fiind bolnavi tocmai din cauza lipsei acesteia.Multi nu stim de ce ne imbolnavim dar o cauza profunda emotionala este ca nu te simti iubit,iubita, alfel spus acceptat si recunoscut asa cum esti cu bune si rele.
