Era genul de persoana care isi gasea locul in tot ceea ce faceam eu. Cand scriam,ascultam muzica,vorbeam,priveam natura,totul era despre ea.
Caci fiecare lucru pe care il desenam continea violet in asa fel incat niciodata sa nu moara;ea era mereu aici,in desenele mele,iar asta era singurul mod in care ii puteam intelege suferinta din ochi. Ea zambea,dar ii puteam vedea lacrimile si cand era doar o umbra,fiindca era mereu in spatele meu,ii simteam suferinta.
YOU ARE READING
Ametist
Short StoryÎi priveam plin de neînțelegere ochii precum ametistul ce îmi străpungeau trupul cu nuanațe istovitoare de violet. Nu o înțelegeam,dar o iubeam la fel de mult;era tăcută,dar o iubeam la fel de mult.
